„Viața monahală, așa cum a trăit-o Sfântul Ioan Iacob, era un mod de anticipare a Vieții veșnice”
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit vineri, 5 august, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - Țara Loviștei, care și-a cinstit sfântul ocrotitor. Hramul mănăstirii a fost o sărbătoarea a comuniunii de rugăciune și trăire în Domnul pentru stareții mănăstirilor vâlcene, pentru preoții din Protoieria Călimănești și pentru pelerinii veniți de departe.
În cuvântul de binecuvântare împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a descoperit virtuțile sfântului ocrotitor al obștii monahale: „Rămas orfan, Sfântul Ioan Iacob a avut încă din fragedă copilărie o mare dorință spre a deveni monah. A dobândit gândul bun care l-a ajutat la menținerea și chiar la sporirea hotărârii celei mântuitoare. Fire evlavioasă, se distingea prin felul său de a se ruga, căutând să-i fie dăruite lui Dumnezeu gândurile sale curate.
Nu căuta plăcerea lucrurilor trecătoare, ci căuta să-și umple inima de desfătarea cea duhovnicească, privind la binefacerile și darurile bogate primite de la Dumnezeu. Slăvindu-L neîncetat pe Dumnezeu și nevoindu-se cu pilduitoare mărinimie de suflet, transmitea multă bucurie și celorlalți, încât aceia se foloseau de smerenia, de blândețea și de dragostea lui.
Mergea acolo unde îi era ascultarea și, astfel, a dobândit noblețea duhovnicească care se vădea prin starea de permanentă jertfire pentru aproapele, prin smerenie, prin râvnă curată și simplitate, prin pacea lăuntrică și îndelunga răbdare, prin bucuria duhovnicească. De aceea, inima îi era învăpăiată de dragoste duhovnicească și de Dumnezeu. Nu avea dorința de a plăcea oamenilor, ci căuta să se facă plăcut lui Dumnezeu, prin noblețea sa și dragostea față de semeni.
Viața monahală, așa cum a trăit-o Sfântul Ioan Iacob, era un mod de anticipare a Vieții veșnice”.
