Priveghere de toată noaptea la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea
Starea firească a rugăciunii, aceasta au căutat să deprindă credincioșii care au participat în seara zilei de 11 iulie spre dimineața zilei următoare la Catedrala Arhiepiscopală Sfântul Ierarh Nicolae din municipiul Râmnicu-Vâlcea la slujba Privegherii, săvârșită la sărbătoarea Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” („Înaintemergătoarea”). Copia icoanei făcătoarei de minuni se află spre închinarea credincioșilor vâlceni din anul 2015.
La ceas de seară, numeroși credincioși vâlceni au lăsat deoparte grijile lumești pentru a participa peste 7 ore la slujba Privegherii închinată preacinstirii Maicii Domnului, cea mult solitoare pentru mântuirea neamului omenesc. Slujbele liturgice au culminat cu Sfânta Liturghie, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți la sărbătoare, a amintit istoria sfintei icoane făcătoare de minuni, „nefăcută de mână omenească”. În secolul al XIX-lea, la rugămintea monahului Nifon şi a ucenicului său, Nectarie, de la Schitul Prodromu, meşterul iconar Iordache Nicolau, cu post, rugăciune şi spovedanie, a început zugrăvirea icoanei la metocul Schitului Prodromu, Mănăstirea Bucium din Iași. Însă, după terminarea veşmintelor, a întâmpinat dificultăţi la zugrăvirea Sfintelor Feţe, cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus, fapt ce a amânat lucrarea pentru a doua zi. Însă, a doua zi, icoana avea deja chipurile pictate.
Înfricoșat de aceste întâmplări, evlaviosul pictor Nicolau Iordache a lăsat şi o mărturie scrisă și semnată, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863:
„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.
Originalul icoanei a fost cercetat de mai mulţi specialişti nu numai în acea vreme, ci şi astăzi. În urma analizării la microscop, s-a arătat că icoana nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.
