„Smerenia a fost cea mai potrivită haină în care Zaheu și-a împodobit sufletul pentru primirea Oaspetelui Ceresc în casa sa”, a spus Chiriarhul Râmnicului la Mănăstirea Arnota
„Întâlnindu-L pe Mântuitorul Hristos, în inima vameșului Zaheu toate se înnoiesc, se împărtășesc de sfințenia lui Dumnezeu, dobândind conștiința de sine plină de smerita-cugetare”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 26 ianuarie, la Mănăstirea Arnota.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că, „în mod cert, cu mult înainte ca Zaheu să caute să vadă cine este Iisus, Fiul lui Dumnezeu aștepta răbdător ca acesta să-și exprime în mod liber dorința de a fi în comuniune, după cum Însuși spune: „Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi va cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsă III, 20).
Zaheu este cel care a ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu și dorea să lase deoparte covârșitoarea stare de păcătoșenie care înrobea sufletul său, deoarece patimile întunecă vederea duhovnicească a omului, ca și întreaga lui viață.
În mod surprinzător, ca rod al strădaniilor sale, Zaheu nu primește doar bucuria de a intra în dialog cu Mântuitorul Hristos, Care îl observă între ramurile sicomorului, ci devine, întocmai ca și Avraam în timpul de demult, gazdă pentru Dumnezeu și cea mai potrivită haină în care Zaheu și-a împodobit sufletul pentru primirea Oaspetelui ceresc în casa sa a fost smerenia.
Se așază înainte ochilor noștri sufletești o întâlnire de taină în care Oaspete este Dumnezeu, a Cărui bunătate și iubire de oameni transformă sufletul lui Zaheu în lăcaș potrivit pentru mântuirea pe care Mântuitorul o sălășluiește și o proclamă în casa acestuia. Cu certitudine, cuvântul mângâietor al Fiului lui Dumnezeu a fost un adevărat leac sufletesc, de care Zaheu avea nevoie pentru a se vindeca de lăcomie și zgârcenie, încât, în mod cu totul firesc, fără urmă de îndoială și ferit de orice fățărnicie, spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.
Este momentul înnoirii vieții sale (Romani VI, 4), în care, mai înainte de a lucra oricare dintre poruncile lui Dumnezeu, a primit „gândul cel bun”, inspirația sau îndemnul de a face
voia lui Dumnezeu.
Vedem, așadar, că pentru Zaheu aceasta a fost calea cea mai scurtă și mai lesniciosă pentru mântuirea pe care și noi o dorim și, de aceea, ne rugăm lui Dumnezeu ca și în inima noastră să sălășluiască iubirea Sa milostivă și dătătoare de viață”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
