„Fiul lui Dumnezeu întrupat a ridicat firea noastră căzută în păcat, a umplut-o de strălucirea și de sfințenia Lui și o îmbracă în veșmântul sfințeniei”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie
„La Nașterea Mântuitotului Hristos, „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit” (Matei IV, 16, Isaia IX, 1). Termenului lumină i-a fost asociat cel al sfințeniei, fiind urmat de îndemnul de a deveni „fii ai luminii” (Luca XVI, 8; Ioan XII, 36; I Tes. V, 5), cu o clară referire la starea de păcat, care este întuneric, pentru că „oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite” (Ioan III, 19-21), „iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat” (I Ioan 1, 7)”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 29 decembrie, la Mănăstirea Dintr-un Lemn.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Fiul lui Dumnezeu întrupat a ridicat firea noastră căzută în păcat, a umplut-o de strălucirea și de sfințenia Lui și o îmbracă în veșmântul sfințeniei, atâta timp cât persoana umană nu se îndepărtează de Mântuitorul Hristos, Cel Care ne încredințează: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan XV, 5).
De aceea, pentru a ne împărtăși de darurile oferite de Dumnezeu prin întruparea Mântuitorului Hristos, psalmistul spune: „Arată-mi calea pe care voi merge! Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii!” (Psalmi CXLII, 8-10).
Arătarea căii celei bune au cerut-o și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Dreptul Iosif după Nașterea Mântuitorului Hristos, iar parcursul acesteia a fost luminat de ascultare desăvârșită, de împlinirea voii Părintelui Ceresc, devenind astfel și o cale a îndumnezeirii și a viețuirii întru virtute.
Dreptul Iosif rămâne chip al ascultării și al iubirii smerite față de Dumnezeu. După momentul înștiințării sale că Pruncul născut de Preasfânta Fecioară este Hristos, Cel proorocit și așteptat, viața Dreptului Iosif a fost marcată de o râvnă continuă în împlinirea poruncilor dumnezeiești, iar cunoașterea tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu, taina iubirii supreme a Preasfintei Treimi arătată neamului omenesc, a alungat orice gând de întristare și deznădejde din inima sa. Astfel, evenimentele de după Nașterea Mântuitorului lui Hristos s-au petrecut după voia lui Dumnezeu, descoperindu-L ca Proniator și Binefăcător.
De aceea, ne încredințăm și noi că omul nu se poate apropia de Dumnezeu decât prin credință, căci tainele Lui sunt mai presus de cuget”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
