Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Martiriul Sfântului Arhidiacon Ștefan oferă mărturia dragostei acestuia pentru Dumnezeu”
„Sfântul Arhidiacon Ștefan a mărturisit realitatea împărăţiei cereşti veşnice: „Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor VII, 55-56). El împlinește cuvintele Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei X, 32)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Paraclisul Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Drăgășani, în ziua prăznuirii întâiului mucenic al Bisericii.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sfântul Ștefan era plin de credință și de putere, făcea minuni și semne mari în popor (Faptele Apostolilor VI,8), iar prin moartea martirică ne încredințează că mucenicul trece de la viață la viața veșnică. Dorul după împărăția lui Dumnezeu și dragostea jertfelnică față de Hristos a determinat în cazul Sfântului Ștefan o conștiință puternică a prezenței și lucrării sfințitoare a Mântuitorului Hristos în viața sa. Chemarea la sfinţenie a fost adresată lumii întregi de Mântuitorul Hristos, Care este şi calea către sfinţenie, fiind Cel ce uneşte în Persoana Sa dumnezeirea şi umanitatea, deschizând oamenilor calea îndumnezeirii lor prin El, în Duhul Sfânt. Prin Întruparea Fiului ni s-a descoperit că posibilitatea îndumnezeirii omului depășește posibilitățile firești, fiind posibilă numai cu ajutorul harului dumnezeiesc.
Sfântul Ștefan arată că după împărtășirea de harul dumnezeiesc, prin viaţa curată în Duh şi în Adevăr, prin păzirea poruncilor, omul începe, în chip firesc, lucrarea de mărturisire a credinței trăită în comuniunea sfinţilor. Aceasta înseamnă participarea omului la o lucrare tainică asupra propriei vieţi, în care Dumnezeu Însuşi lucrează, prin Sfintele Taine şi prin cuvintele Sale, care îl curăţesc şi îl vindecă pe om, restaurându-l.
Mărturisirea sa a presupus și asumarea jertfei, a martiriului, după cum prorocise Însuşi Mântuitorul: „Vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă spre mărturie” (Luca XXI, 12). Însă vedem că Duhul Sfânt îl asistă în această mărturisire, în mod desăvârşit, spre a dobândi slava Împărăției Cerurilor. Toți cei prigoniți pentru dreapta credință au fost însuflețiți de către Duhul Sfânt, cum explică Sfântul Chiril al Ierusalimului: „De multe ori cineva a fost batjocorit, a fost necinstit pe nedrept pentru Hristos; mucenicia îi stă în faţă; de jur împrejur, chinuri: foc, săbii, fiare, prăpastie. Dar Duhul Sfânt rosteşte, zicând: Aşteaptă pe Domnul (Psalmi XXVI, 14), omule! Mici sunt cele ce suferi, mari sunt cele dăruite. Suferă puţină vreme, şi vei fi veşnic împreună cu îngerii! Pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava viitoare ce ni se va descoperi (Romani VIII, 18). Duhul Sfânt descrie mucenicului Împărăţia Cerurilor şi Raiul desfătării. Mucenicii, prin silnicia ce li se face, îşi au feţele îndreptate
spre judecători, dar, prin puterea Duhului Sfânt fiind în Rai, au călcat în picioare toate suferinţele din jurul lor”. De altfel, cu privire la vremea mărturisirii credinței în fața lumii, Însuși Mântuitorul Hristos le spune ucenicilor Săi că Duhul Sfânt le va da priceperea, curajul și puterea de care vor avea nevoie.
Orice mărturisire a credinței, călcând frica, durerea sau moartea, nu o poate face decât omul însuflețit de Duhul Sfânt, după mărturia Apostolului Pavel că „nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât în Duhul Sfânt” (I Corinteni XII, 3). De aceea, este cu neputinţă ca cineva să sufere mucenicia pentru Hristos, dacă nu suferă mucenicia prin Duhul Sfânt”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
