„Mântuitorul Hristos Cel înviat din morți Se oferă ca Izvor dătător de Viață”
„Praznicul Izvorul Tămăduirilor ne descoperă Izvorul dătător de Viață, Care este Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce a înviat din morți pentru a ne dărui viața cea veșnică. Pentru aceasta ne îndeamnă să căutăm izvoarele vieții duhovnicești, încredințându-ne mijlocirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și sfinților, cunoscând din Sfânta Scriptură că „din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. Că la Tine este izvorul vieţii” (Psalmul XXXV, 8-9), a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Sfânta Liturghie în ziua Praznicului Izvorului Tămăduirii la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a spus în continuare că „Mântuitorul Hristos este Învierea și Viața, iar prin darurile Învierii luminează cugetele și tămăduiește bolile sufletești și trupești, oferind apa cea „curățitoare și înnoitoare” (Iezechiel XXXVI, 26-27) și încredințându-ne că „celui ce însetează îi va da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii” (Apocalipsa XXI, 6; XXII, 17) „care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului” (Apocalipsa XXII, 1).
Multe din darurile Învierii ne sunt împărtășite prin lucrarea Sfântului Duh, Care ni Se revelează neîncetat în mod existenţial prin credinţă şi prin viaţa dusă în credinţă, ca izvorul nesecat al Vieţii veşnice.
În antifoanele Utreniei se arată că „prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura spre rodire de viaţă” și că Acesta „este izvorul dumnezeieştilor vistierii”, „izvorul sfințeniei”.
De aceea, minunea săvârșită la acel izvor al vindecării din apropierea Constantinopolului, în secolul al V-lea, a fost pentru viitorul împărat Leon un binecuvântat rod a credinței și un fericit prilej de a vedea cu mintea, în chip minunat, cele ce pot fi împărtășite oamenilor din cele ale slavei dumnezeieşti. Actul vindecării nu a putut fi despărțit de credință, pentru că Dumnezeu Se dăruiește numai celor credincioși, care Îl caută și Îl cer din toată inima. Totodată, minunile rămân necunoscute acelora care iubesc păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, deoarece patimile întunecă vederea duhovnicească a omului, ca și întreaga lui viață. Așadar, pentru a cunoaște lucrarea sfințitoare a lui Dumnezeu este necesar să alergăm la izvoarele vieții duhovnicești, din care, adăpându-ne, ne vom face părtași comuniunii Izvorului Celui dătător de Viață”, a sublinia Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
