„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este icoana slavei la care este chemată întreaga umanitate”
„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost luată la ceruri, unde este părtașă slavei Fiului și Dumnezeului ei, unind în felul acesta cele de sus cu cele de jos și revărsând de acolo har îmbelșugat celor ce o cinstesc”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la hramul Mănăstirii Vârful lui Roman.
Înaltpreasfinția Sa a precizat că „întru îmbrățișarea Fiului ei, Maica Domnului a fost dusă în veșnicia luminoasă a Împărăției, pentru că ea ne-a dăruit nouă începutul dumnezeieștii viețuiri, „făcându-se pârgă începătoare vieții noastre. Căci, dacă pârga este sfântă, după cum spune apostolul, sfântă va fi și frământătura și, dacă rădăcina este sfântă, negreșit și ramurile sunt sfinte”, după cum învață Sfântul Andrei al Cretei.
Viaţa duhovnicească a Maicii Domnului rămâne pilda şi arhetipul trăirii lăuntrice pentru fiecare credincios, ea fiind „mai sfântă decât sfinții, mai cuvioasă decât cuvioșii; dulcea năstrapă a manei”, după cum o descrie Sfântul Ioan Damaschin. Rugăciunile sale la tronul Fiului ei cuprind sensul întregii lucrări de mântuire realizate de Mântuitorul Hristos în lume, întrucât ea a fost purtătoare a Tainei lui Dumnezeu, iar viața sa a fost învăluită în «taină», întrucât „purtarea ei în pântece a fost minunată, nașterea a fost mai presus de fire, iar adormirea a fost slăvită, cu adevărat sfântă și prealăudată”, ne încredințează Sfântul Epifanie al Ciprului.
Se cuvenea ca Maica Domnului, cea care ne-a făcut cunoscut adâncul cel negrăit al iubirii lui Dumnezeu „să fie luată din mormânt și mutată la Fiul ei”. Și, precum Hristos S-a pogorât la ea, așa și ea se cădea „să fie dusă sus, la El. Cea pe care Tatăl a ales-o pentru întruparea Fiului Său se cuvenea să locuiască în cămările cerești”, spune Sfântul Ioan Damaschin.
Sfântul Grigorie Palama întărește și el aceste învățături, afirmând că Însuși Domnul Savaot, Fiul ei, a fost acolo de față în chip nevăzut, „cinstind ieșirea” Maicii Sale. Maica Domnului și-a dat „duhul de Dumnezeu purtător” în mâinile Fiului ei, prin Care la scurtă vreme și trupul i-a fost mutat la viața veșnică.
Maica Domnului s-a mutat de pe pământ la cer și a stat de-a dreapta Împăratului, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată, după cuvântul psalmistului (Psalmul XLIV, 11). Haina aurită semnifică „trupul ei cu strălucire dumnezeiască”, împodobit cu toate virtuțile”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
