Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Înaintea lui Dumnezeu, omul lipsit de smerenie mai mult se osândește”
„Omul nu trebuie să lucreze poruncile dumnezeiești în mod mecanic, ci așa cum îi place lui Dumnezeu, Care a căutat mai mult spre smerenia vameșului păcătos, decât spre faptele cele bune ale fariseului mândru. Astfel, poruncile dumnezeiești nu trebuie făcute pentru plăcerea care se naște din facerea binelui, ci tot pentru a-I plăcea lui Dumnezeu prin ele”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 5 februarie, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „înaintea lui Dumnezeu, omul lipsit de smerenie mai mult se osândește. Călătorind cu smerenie pe calea virtuților, ajungem asemănători lui Dumnezeu. În ferirea de păcatul mândriei, care alungă sfințenia, întâi de toate avem nevoie de smerenie, căci „spre cei smeriţi, cu duhul umilit Îmi îndrept privirea Mea”, spune Domnul (Isaia LVI, 1). Din aceste cuvinte reiese că locul Său de odihnă este inima smerită a omului credincios, pentru că Dumnezeu îi iartă pe aceia care vin la El cu inimă smerită și care își spală întinăciunea păcatelor cu lacrimi de pocăință.
Motivul sau scopul faptelor bune este esențial, cum arată Sfântul Nicodim Aghioritul: „Nu este de ajuns a dori acele lucruri plăcute lui Dumnezeu, ci și a le dori pentru aceleași motive pentru care ele plac lui Dumnezeu. Când vrei să începi vreo acțiune care este plăcută lui Dumnezeu, nu pleca îndată voința ta să o dorească, ci mai întâi ridică-ți mintea la Dumnezeu și vezi dacă El dorește aceasta și dacă prin aceasta tu îi vei plăcea numai Lui. Caută să o faci pentru Dumnezeu, nu pentru fapta în sine!”. Din atitudinea fariseului, vedem că multe fapte bune încep bine, dar se continuă și se sfârșesc rău, din cauza motivelor pătimașe pe care sunt întemeiate, unul dintre acestea fiind slava deșartă. Deci nu trebuie alergat după fapte mari și strălucitoare, ci numai după a-I plăcea lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Nicodim: „A face ceva neînsemnat, fie chiar cel din urmă lucru, trecător, totuși dacă este ceva care îi place numai lui Dumnezeu, atunci depășește cu mult orice lucrare înaltă, slăvită și foarte mare”. Și Sfântul Isaac Sirul ne îndeamnă să urmăm această cale: „iubeşte smerenia în toate faptele tale, ca să te izbăveşti de cursele greu de cunoscut, care se ivesc mereu în afara căii celor smeriţi la cuget.
Pentru a săvârși o faptă cu adevărat bună și plăcută lui Dumnezeu, avem nevoie să ne rugăm Celui Care a zis: „Fără Mine nu puteți face nimic!” (Ioan XV, 5), să-I cerem ajutorul, să ne întărească și să ne păzească nevătămați în buna ei săvârșire. Dacă pe Dumnezeu Îl simțim sfânt, bun, blând, smerit, iubitor, milostiv și drept, atunci și noi trebuie să ne dorim să fim astfel”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
