Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a slujit la sărbătoarea Sfântului Cuvios Irodion de la Mănăstirea Lainici
În ziua de 3 mai 2026, Mănăstirea Lainici l-a prăznuit pe ocrotitorul său spiritual, pe Sfântul Cuvios Irodion. Această dată este consacrată cinstirii sfântului în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, ca urmare a proclamării canonizării sale în anul 2011, la propunerea şi cu purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei.
Sărbătoarea a început în ajun, sâmbătă, 2 mai 2026, cu primirea solemnă a Părintelui Mitropolit Irineu la Mănăstirea Lainici de către Părintele Stareţ Ioachim Pârvulescu împreună cu obştea mănăstirii şi cu numeroşi preoţi şi diaconi. A urmat Slujba Privegherii Mari, oficiată în cinstea Sfântului Cuvios Irodion, după rânduiala liturgică tradițională a mănăstirii: Ceasul al IX-lea, Vecernia cu Litie, Utrenia și Ceasul I.
Sfânta Liturghie arhierească în sobor de ierarhi
În dimineața zilei de 3 mai, programul liturgic a continuat cu Acatistul Sfântului Cuvios Irodion. Procesiunea clerului și a credincioșilor s-a îndreptat apoi spre Altarul de vară, amenajat în curtea mănăstirii, pe malul râului Jiu. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. Din soborul arhieresc au mai făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, și Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ungariei.
Cuvântul de învăţătură
În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a explicat pericopa evanghelică din Dumnica a patra după Învierea Domnului:
„În duminica de astăzi am ascultat la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică în care Sfântul Ioan ne descrie o minune pe care a săvârșit-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, această faptă minunată de vindecare a unui paralitic. Cei bolnavi veneau la fântâna Vitezda și Dumnezeu Se îndura și Se milostivea față de poporul iudeu și îi vindeca pe cei care intrau în scăldătoare. Paraliticul de care se vorbește în Evanghelia de astăzi mersese timp de 38 de ani la această scăldătoare, dar nu avea un om care să îl arunce în fântâna Vitezda, atunci când se tulburau apele.
Domnul Hristos vine aici și îl întreabă dacă vrea să se facă sănătos, însă cel bolnav Îi spune Mântuitorului că nu are om să îl ajute să intre în apa vindecătoare. Patul îi devenise un mormânt, boala îi devenise haină permanentă. Paraliticul simboliza pe toți cei bolnavi care așteptau venirea Acelui Om, Care S-a jertfit și a înviat pentru noi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Omului. Pe Acesta Îl așteptau și bolnavul și întreaga omenire, ca să primească tămăduire de la Dumnezeu. Domnul Hristos îi spune paraliticului să își ia patul său, să umble și să meargă la casa sa. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut și toate s-au întărit, pentru că firea noastră este slăbănogită de păcat și de viețuire în patimi. Adam și Eva au fost măcinați de boală și de suferință, de slăbiciunea firii noastre, de neputințe și boli, pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a curățit din interior ca noi să devenim iarăși apropiații Tatălui Ceresc.
Cel bolnav a dobândit vindecare de la Domnul, Care este Înviere și Viață, Cel Care ne-a dăruit nouă viață veșnică, pe care o dobândim prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În finalul Evangheliei de astăzi, Sfântul Ioan sugerează că păcatul este începutul bolii, iar cel care se vindecă nu trebuie să mai păcătuiască. Omul care păcătuiește nu mai este în armonie cu ființa sa, cu creația, cu semenii săi și cu Dumnezeu. Slăbănogirea trupului este cauzată de păcat, iar tămăduirea trebuie urmată de credință și stare de nepătimire, de pocăință și împărtășire. Păcatul este acela care ne face bolnavi, trebuie să luptăm împotriva acestuia. Când suntem bolnavi, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor. Singurul Care este nemuritor și tămăduitor este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. ”
Referindu-se la viața Sfântului Irodion, Înaltpreasfinția Sa a evidențiat lucrarea dumnezeiască ce se săvârşeşte prin sfinţii Săi:
„Mântuitorul nostru Iisus Hristos lucrează în Biserică prin sfinții Săi. Sfântul Irodion este vindecător, făcător de minuni. Rugându-ne Sfântului Irodion, închinându-ne icoanelor sale, sărutând Sfintele sale Moaște, noi primim binecuvântare de la Dumnezeu. Noi trebuie să chemăm sfinții, ca ei să mijlocească pentru noi. Să avem curaj și nădejde în suferințele noastre, să ne rugăm sfinților ca Dumnezeu să ne tămăduiască. Rugăm pe Sfântul Irodion să ne întoarcem la casele noastre cu daruri și binecuvântări cerești! Hristos a înviat!”.
La final, Părintele Mitropolit Irineu a mulțumit ierarhilor care au slujit la Mănăstirea Lainici, clerului, obștii mănăstirii și credincioșilor veniţi pentru a aduce cinstire celui numit de Sfântul Calinic „Luceafărul de la Lainici”.
Întrunirea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei
Tot în ziua de 3 mai 2026, s-a întrunit şi Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, fiind discutate și aprobate mai multe hotărâri legate de aspectele curente ale vieții bisericești şi administrative din eparhiile sufragane.
