Proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici

Sărbătoarea a început cu Sfânta Liturghie arhierească, oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, alături de: Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului; Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului; Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfințitul Părinte Antonie, Episcopul de Bălți; Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților; Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei; Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului; Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei; Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului şi Preasfințitul Părinte Gherontie Hunedoreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei. Alături de ierarhii Sfântului Sinod, la eveniment au participat numeroși părinți stareți și maici starețe de la mănăstirile din ţara noastră, clerici, monahi, monahii și credincioși, veniți să aducă cinstire noului sfânt mucenic al neamului românesc.

Cuvânt de învățătură

După citirea pericopei evanghelice, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a explicat înţelesul Evangheliei din această duminică: „În Evanghelia de astăzi Îl vedem pe Hristos trecând în ţinuturile unde se afla Iair, mai-marele sinagogii. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Iair a căzut la picioarele Mântuitorului Iisus Hristos și L-a rugat cu stăruință pentru fiica sa, care era pe moarte. Prin acest gest, vedem cum Legea Veche se pleacă înaintea Legii Noi, legea iubirii. Iair vine cu credință și cu smerenie, după ce încercase în multe feluri, la mulți oameni și prin multe mijloace omenești să găsească vindecare pentru fiica sa. Dar acum el vine la Hristos – «Calea, Adevărul și Viața» (Ioan 14, 6), Singurul care poate da nu doar vindecare trupească, ci și viață veșnică. În fața Iubirii se stă în genunchi – așa cum stă și Iair înaintea Mântuitorului, plin de nădejde și de smerenie. Pe acest drum al credinței merge și femeia care avea scurgere de sânge de doisprezece ani, care, pentru credința ei, este vindecată. Ea nu cere nimic cu cuvântul, ci se apropie în taină și se atinge de haina Domnului, știind că numai atingerea de El aduce vindecare, iar Hristos îi spune: «Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit!»

Văzând credința acestei femei și nădejdea lui Iair, Hristos răspunde cu aceeași putere dumnezeiască, înviind pe fiica lui Iair, atunci când spune: «Copilă, scoală-te!» (Luca 8, 54). Prin aceasta, Domnul ne arată că El este Stăpân peste viață și peste moarte, că El este izvorul nemuririi și biruitorul morții. Iair a aflat Calea, a întâlnit Adevărul și a dobândit Viața. Iată ce dobândesc toți cei care merg pe calea lui Hristos! Este binecunoscut cuvântul Sfinţilor Părinţi, cei care spun: «Cea mai mare filosofie este gândul la moarte». Aceste cuvinte erau adesea rostite și în mănăstiri, pe buzele părinților duhovnicești, pentru că gândul la moarte aduce trezvie, smerenie și pocăință. Dar fericit este acel gând la moarte care nu te cufundă în teamă, ci te îndeamnă să privești dincolo de moarte, spre Înviere, spre biruința vieții asupra morții. Adevărata filosofie creștină nu este frica de sfârșit, ci nădejdea în Înviere. Să ne adunăm, așadar, comori nu pe pământ, ci în cer, pentru Împărăția lui Dumnezeu, așa cum ne spune Mântuitorul: «Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură; ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă, nici nu le fură» (Matei 6, 19–20). Să ne gândim la moarte, dar să aruncăm ancora mai adânc – către Înviere, către Hristos Cel înviat, Biruitorul morții și Dătătorul vieții veșnice. Căci numai privind spre Înviere putem înțelege sensul vieții și al morții. Numai prin credință putem trece din moarte la viață, din întuneric la lumină și din durere la nădejde. Să cerem de la Dumnezeu această credință curată și statornică, asemenea lui Iair și femeii din Evanghelie, care nu s-au îndoit, ci au crezut din toată inima în puterea lui Hristos. Amin!”.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a evidențiat iubirea jertfelnică și smerenia noului mucenic ‒ Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici: „Din fragedă copilărie, Sfântul Visarion a fost ales de Dumnezeu să fie deschizător de drumuri și stareț al acestei obști călugărești, agonisind slavă după slavă, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, având privirea ațintită spre Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din casa părintească a ajuns protopsalt la Episcopia Romanului, cântând cu vers dulce și preafrumos. Acolo a avut parte de un părinte îndrumător în viața călugărească – episcopul isihast Gherasim Safirin, om cu viață îmbunătățită, cel care a tradus «Filocalia», un om al Duhului, al cărui cuvânt era plin de putere și de har. Sfântul Visarion cânta atât de frumos, încât îi impresiona pe oameni până la lacrimi.

A aflat limanul mântuirii și a ridicat sufletele oamenilor către munții de unde vine ajutorul, după cuvântul Psalmistului: „Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu” (Psalmul 120, 1). A intrat sub ascultarea Părintelui Porfirie, starețul Mănăstirii Frăsinei, unde s-a învrednicit de rugăciune neîncetată și de isihie. Sfântul Visarion a venit să se jertfească înaintea Sfântului Altar, să primească chipul călugăresc și să asculte cuvântul Domnului: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). El nu «a dat somn ochilor şi genelor dormitare şi odihnă tâmplelor, până ce nu a aflat loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob» (Psalmul 131, 4-5). Sfântul Visarion s-a făcut lăcaș al Duhului Sfânt, prin rugăciune și isihie, rostind neîncetat numele Domnului Iisus Hristos și primind în inimă răspunsul Preamilostivului: «Iertate sunt păcatele tale!». Sfântul Visarion împletea rugăciunea cu cântarea, ascultarea cu osteneala călugărească. A stăruit în psalmodie și i-a învățat pe părinți viața cea frumoasă, de cinstire a lui Dumnezeu și a sfinților. Aceasta a fost viața sa în Mănăstirea Frăsinei.

Apoi, prin grija Episcopului Vartolomeu Stănescu, a fost adus la Mănăstirea Lainici, unde viața monahală aproape dispăruse din pricina vremurilor grele. Aici, Sfântul Visarion s-a învrednicit să redea mănăstirii strălucirea de odinioară, continuând psalmodia și slăvirea Domnului împreună cu îngerii: „Lăudați-L pe Domnul toți îngerii Lui, lăudați-L toate puterile Lui!” (Psalmul 148, 2). Toată viața a iubit slăvirea lui Dumnezeu prin cântare și prin fapte, prin cuvânt și prin iubire.

Cei necredincioși însă nu au putut suporta cuvântul lui plin de blândețe și de adevăr. Îndemnați de diavol, l-au prigonit și astfel Sfântul Visarion a trebuit să bea paharul muceniciei. Milostivul Dumnezeu a voit să-i dăruiască o cunună mai mare decât cea a călugărului, a isihastului, a omului duhovnicesc: cununa mucenicului. Sfântul Visarion a mărturisit înaintea oamenilor, a mărturisit cuvântul Evangheliei și și-a încununat viața cu biruință, auzind chemarea Mântuitorului: «Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost pus, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău» (Matei 25, 21). Și astfel Sfântul a intrat în Împărăția lui Dumnezeu cu cununa mărturisirii și a muceniciei, iar Mântuitorul i-a pus pe frunte cununa biruinței. El nu este doar sfânt, ci și mucenic.

Din sfintele moaște ale mucenicilor se așază parte și în piciorul Sfintei Mese, iar din moaștele Sfântului Visarion dorim să dăruim și altor biserici, ca toată suflarea să laude pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astăzi vestim poporului lui Dumnezeu că, de acum înainte, Sfântul Visarion este trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române și este cinstit cu evlavie în toată țara.

În zona noastră, în Oltenia, mulți preoți au murit în temnițele comuniste, iar alții s-au stins în suferință, după ce s-au întors la casele lor. Cum spune Scriptura: «Pentru Tine suntem dați morții toată ziua, socotiți suntem ca niște oi de junghiere» (Romani 8, 36). Sfântul Visarion s-a întâlnit în Împărăția lui Dumnezeu cu Sfântul Gherasim, care a trecut la Domnul în același an, 1951. Sfântul Visarion este o icoană vie a mărturisirii și a răbdării. În viața și suferințele sale vedem tăria celor care au sfințit pământul Olteniei prin lacrimi, rugăciune și sânge. Jertfa Sfântului Visarion rămâne pentru noi pildă de credință statornică și de dragoste desăvârșită față de Hristos! Amin!”.

Citirea Tomosului sinodal

Un moment important al sărbătorii a fost citirea Tomosului sinodal de canonizare, prin care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici să fie pomenit în fiecare an la 10 noiembrie, iar numele său să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a dat citire Tomosului sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, prin care Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici este înscris în rândul sfinților: „Cuviincios și vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârșit întru sfințenie, care au câștigat către Dumnezeu îndrăznire prin slăvita lor moarte mucenicească. […] Smerenia Noastră, împreună cu toți ierarhii Sfântului Sinod, privind la viețuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui Sfânt Cuvios Părinte, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru rugăciune și apărarea dreptei credințe, precum și la sfârșitul său mucenicesc, Hotărăm ca, de acum înainte și în veci, Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit cu cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 10 noiembrie în fiecare an.”

Mulțumiri și recunoştinţă

Părintele Mitropolit Irineu le-a mulţumit ierarhilor, părinţilor stareţi şi maicilor stareţe, preoţilor şi credincioşilor prezenţi la festivităţile prilejuite de proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici. Au fost aduse mulțumiri şi oficialităților prezente, Inspectoratului de Poliție, Jandarmeriei Române, Serviciului de Ambulanță, Crucii Roșii, precum și Consiliului Județean Gorj pentru sprijinul acordat. Mulţumiri le-au fost aduse și binefăcătorilor mănăstirii, cărora li s-au înmânat diplome și distincții de recunoștință. Ierarhul nostru a oferit:

Gramata de Mulțumire: dl Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal – Sectorul cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, dl Sorin Marian Manda, Director General al Aeroportului Internațional Craiova, dl arh. Dorel Cordoș, dl Gheorghe Poleucă, dl ec. Gabriel Boiangiu, dl Petru Săndel Bilibou, dl ing. Emilian Zorilă-Dițoiu, dl Ionuț Drăgotesc, dl Mirel Mihail Lilă.

Gramata de Recunoștință: dl Cosmin Dumitru David, primar al Comunei Secuieni, jud. Bacău, Pr. asist. dr. Răzvan Constantin Popovici, urmaş al Sfântului Visarion, paroh la Parohia „Lazaret”, inspector eparhial și purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Pr. Bogdan Antohi, paroh la Parohia Secuieni, jud. Bacău, dl Constantin Popovici, urmaş al Sfântului Visarion.

Gramata de Excelență: dl Nicolae Costinel State.

În încheiere, Părintele Mitropolit Irineu a spus: „Mulțumim tuturor celor care ați fost alături de noi în aceste zile de binecuvântare. Ne rugăm Sfântului Cuvios Mucenic Visarion să vă poarte de grijă, să vă ocrotească pe fiecare și să vă dăruiască pace, sănătate și întărire în credință. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin!”.