„Mutându-se din viața aceasta, Preacurata Născătoare de Dumnezeu s-a suit la ceruri și se roagă neîncetat pentru noi”
„O numim „Maica Vieții” pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu doar pentru că L-a născut pe Mântuitorul Hristos, Izvorul Vieții, ci și pentru că, prin rugăciunile ei, dăruiește viață sufletelor noastre, după cum ne încredințează Sfântul Nicolae Cabasila: „După Fiul ei, niciun alt mijlocitor nu este mai puternic înaintea lui Dumnezeu decât ea”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Vârful lui Roman.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „în veșmânt de sărbătoare și de tainică bucurie, prăznuim trecerea la viața veșnică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, „palatul Cuvântului”, „raiul cel cuvântător” și „tronul Împăratului”, aceea care nu a cunoscut stricăciunea trupului, ci s-a mutat „la viața cea nemuritoare”.
Sfântul Ioan Damaschin arăta că acel moment al Adormirii Maicii Domnului „a fost mutare spre cele mai bune și mai sfinte locașuri, iar trupul, izvor al vieții, a fost ascuns pentru scurt timp în mormânt și apoi a fost ridicat la ceruri”. Înțelegem, așadar, că Maica Domnului, fiind născătoare a Vieții, nu a putut fi ținută în mormânt, ci a fost ridicată cu trupul la cer, după cum ne-a lăsat mărturie Sfânta Tradiție.
Și Sfântul Gherman al Constantinopolului a subliniat că Adormirea a însemnat început veșniciei acesteia: „Tu, care ai fost plină de har în toate zilele vieții tale, n-ai cunoscut frica morții, ci te-ai odihnit ca într-un somn dulce, fiind luată de Însuși Fiul tău în Împărăția cea de sus”. De altfel, Sfântul Dionisie Areopagitul mărturisea că „nu se poate grăi cuvânt omenesc despre frumusețea și slava acelei clipe”.
Sfinții Apostoli, ca și ceilalți apropiați ai Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au văzut atunci nu doar sfârșitul ei pământesc, ci și slava cerească în care a fost primită, încât îngerii și oamenii s-au unit în aceeași procesiune, în care Maica Domnului s-a mutat la Viață, ca ceea ce era Maica Vieții.
De aceea, în această zi de praznic, Biserica ne cheamă să ne apropiem de Maica Luminii cu rugăciune fierbinte. Ea este „apărătoarea nebiruită” a creștinilor, „podul care trece pe cei de pe pământ la cer” și „mijlocitoarea cea neadormită”.
Adormirea Maicii Domnului așază în inimile noastre nădejdea Învierii, pentru că așa cum aceasta a fost ridicată cu trupul la cer pentru curăția și smerenia ei, și noi, dacă urmăm Fiului Său și Dumnezeului nostru, vom fi părtași aceleiași slave. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Aduceți-vă aminte de Maica Domnului și imitați credința ei, smerenia ei, ascultarea ei. Așa veți găsi îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Nu este suficient să o cinstim doar prin cântări, ci și prin viețuirea curată, pocăință și rugăciune neîncetată”.
Așadar, împreună cu Sfântul Ioan Damaschin, ne încredințăm că „astăzi, pământul dă cerului pe comoara lui, pe Maica lui Dumnezeu; astăzi, firea omenească a trecut din moarte la viață prin cea care a născut pe Izvorul Vieții”.
Mutându-se din viața aceasta, Preacurata Născătoare de Dumnezeu s-a suit la ceruri și se roagă neîncetat pentru noi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
