Liturghie baptismală în prima zi de Crăciun la Catedrala Arhiepiscopală

În cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor, Înaltpreasfinția Sa   a accentuat că „Sărbătoarea Nașterii Domnului este timp al iubirii desăvârșite și sfinte a lui Dumnezeu faţă de oameni și al iubirii omului faţă de El, căci „slava Domnului a strălucit împrejurul lor” (Luca II, 9).

Taina bunăvoirii lui Dumnezeu s-a împlinit prin arătarea „bunătăţii şi iubirii de oameni a Mântuitorului nostru” (Tit III, 4), Care Și-a asumat umanitatea pe care a urcat-o mai presus de îngeri, încât „cei ce sunt alipiți Lui pot să se unească cu El ca Dumnezeu”.

Fiul lui Dumnezeu S-a smerit, plecând cerurile, și „din dor nesfârşit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuşi cel iubit” și S-a arătat în trup (I Timotei III, 16), biruind moartea și curățind păcatul din firea noastră, pentru a ne ridica din moartea sufletească. El este „Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă... Cel duhovnicesc... Cel ceresc” (I Corinteni XV, 45-49), Singurul „Care nu a cunoscut păcatul” (II Corinteni V, 21). Apostolul Pavel spune că întâiul Adam, omul cel zidit din pământ, este pământesc, pe când al doilea Adam, care S-a coborât din cer, este ceresc, iar noi trebuie ca, „după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și Chipul Celui ceresc” (I Corinteni XV, 45- 49).

Viața S-a arătat (I Ioan I, 2), cuprinzând întreaga lume pentru a o transfigura și îndumnezei. Fiul Tatălui, pogorându-Se la noi, fără să schimbe ceva din dumnezeirea Sa şi fără să ştirbească ceva din firea umană pe care Şi-a asumat-o, pune început vieții celei noi și sfințirii întregii creații, făcând posibilă realizarea comuniunii cu Dumnezeu Cel veşnic şi nemuritor, Care „locuieşte în lumina cea neapropiată”, încât „atunci când Dumnezeu S-a făcut om, viaţa dumnezeiască a devenit viaţă omenească, puterea dumnezeiască a devenit putere omenească, adevărul dumnezeiesc a devenit adevăr omenesc, iar credincioşia divină a devenit credincioşie omenească: tot ceea ce este al lui Dumnezeu a devenit al omului”.

Prin harul firii Sale divine, Hristos Și-a îndumnezeit firea Sa omenească şi dorește să înfăptuiască același lucru și cu noi, atunci când ne împărtăşeşte harul Său. El vrea să-i ridice la măsura desăvârşirii spirituale, la care a adus umanitatea Sa, pe cei ce se împărtășesc cu El. Așadar, bunăvoirea lui Dumnezeu nu are în vedere altceva decât mântuirea noastră”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.