Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Icoana este o prezență permanentă în istoria Bisericii creștine”

În această duminică, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie i-a împărtășit pe elevii seminariști și pe credincioși, după ce aceștia, la finalul primei săptămâni a Postului Mare, s-au spovedit, primind dezlegare de la duhovnicii lor pentru Sfânta Împărtășanie.

Tot astăzi a fost citită Pastorala Sfântului Sinod în Duminica Ortodoxiei. Aceasta reafirmă temeiurile cinstirii icoanei, dar și necesitatea mărturisirii adevărului de credință, prin slujirea semenului,  întrucât „fiecare dintre noi poate să Îl urmeze pe Hristos și să devină aproapele celui aflat în suferință. Iar această lucrare se împlinește de la vorba cea bună și întăritoare în credință și nădejde, continuând cu ajutorarea semenului și oferind darul material necesar pentru lucrarea filantropică sau social-caritabilă a Bisericii.

Lucrarea liturgică a Bisericii la care participăm se cuvine continuată prin programe de asistență socială și filantropică, prin construirea de lăcașuri de cult și de așezăminte ale Bisericii, precum: cantine pentru săraci, cămine pentru copii, case pentru bătrâni, unități medicale pentru bolnavi și altele asemenea”.

La finalul Sfintei Liturghii, în cuvântul împărtășit preoților și credincioșilor prezenți, Chiriarhul Râmnicului a arătat că „Icoana este o prezență permanentă în istoria Bisericii creștine, găsindu-se în cultul acesteia încă din primele secole. În acest sens, Sfânta Tradiție consemnează faptul că primele icoane au fost zugrăvite în timpul vieții Mântuitorului Hristos și în perioada apostolică”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a accentuat ideea că, în cântările liturgice care încheie prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, este afirmată cinstirea icoanei, ca o permanentă mărturisire a adevărului Înomenirii Fiului lui Dumnezeu, Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi. „În condacul din Duminica Ortodoxiei este mărturisit adevărul întrupării Fiului lui Dumnezeu: „Cuvântul Tatălui Cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-Se; și chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta și cu cuvântul”, fundamentând și liturgic rolul icoanei în Ortodoxie.

Mântuitorul Hristos, „chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni I, 15), deschide prin nașterea Sa din Fecioara Maria posibilitatea ca prin icoană să se reflecte oarecum realitatea dumnezeiască.

A tăgădui icoana înseamnă a nega Înomenirea Mântuitorului Hristos, a contesta realitatea coborârii Fiului lui Dumnezeu printre oameni spre a-i ridica pe aceștia la cer: „Cinstea și închinarea icoanei, cu adevărat, aducând-o la Acela al cui este chipul, o cinstim urmând învățăturile grăitorilor de Dumnezeu și lui Hristos cu credință strigăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul”, după cum ne-am încredințat la Slujba Utreniei din această Duminică”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.