Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne învețe să trăim poruncile, dar și să trecem dincolo de ele, către iubirea desăvârșită”
„Să cerem de la Dumnezeu puterea să ne dezlegăm inimile de cele trecătoare și, astfel, vom avea comoară în ceruri și vom moșteni viața cea veșnică”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 31 august, la Parohia Otetelișu din Protoieria Drăgășani.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat că „pericopa evanghelică a acestei duminici așază înaintea ochilor noștri sufletești o preocupare a vieții fiecărui creștin: „ce bine să fac ca să am viața veșnică?” (Matei XIX,16). Așadar, întrebarea de căpătâi este cum putem dobândi mântuirea, cum putem moșteni Împărăția Cerurilor?
Mântuitorul Hristos i-a răspuns tânărului mai întâi prin Lege: „Să nu ucizi, să nu furi, să nu săvârșești adulter, să nu mărturisești strâmb, să cinstești pe tatăl și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei XIX, 18-19).
Sfântul Ioan Gură de Aur remarca că Mântuitorul l-a condus pe tânăr treptat, „ca un dascăl bun, care nu pune povară peste puterea ucenicului său, ci îl urcă din treaptă în treaptă”. Fiul lui Dumnezeu îl încredința asupra faptului că poruncile sunt începutul, dar nu sunt desăvârșirea. Ele formează inima, o curățesc de păcate și o pregătesc pentru o viață mai înaltă. De aceea, spunea Sfântul Vasile cel Mare că „păzirea poruncilor este temelia vieții; dar cel care rămâne numai la temelie și nu zidește mai sus, nu va ajunge să-și împlinească rostul.”
După ce tânărul a mărturisit că le-a păzit pe toate acestea din tinerețe, Domnul i-a spus: „Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; și vino de urmează Mie” (Matei XIX, 21).
Desăvârșirea este, așadar, o urcare nesfârșită, o apropiere tot mai mare de Dumnezeu. Așadar, Domnul l-a cheamă pe tânăr la lepădarea de sine, la comuniunea cu El. În aceste sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că „cel ce se leapădă de bunurile trecătoare pentru Hristos se aseamănă Lui, Celui ce S-a golit pe Sine, luând chip de rob pentru mântuirea noastră”.
Însă tânărul din Evanghelie„a plecat întristat, pentru că avea multe avuții” (Matei XIX, 22). Bogăția, care putea fi pentru el prilej de milostenie și mântuire, a devenit piedică și lanț care i-au legat inima. Vedem, așadar, că bunătățile lumii nu sunt rele în sine, ci felul în care ne legăm inima de ele, este vătămător pentru mântuire. Dacă le păstrăm pentru noi, devin piedică. Dacă le împărțim cu ceilalți, devin scară spre cer. De aceea, Mântuitorul Hristos a spus: „Adevărat zic vouă: că greu va intra bogatul în împărăția cerurilor. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu.” (Matei XIX, 23-24). Arată Domnul prin aceasta că atașamentul față de avere îngreunează intrarea în Împărăția cerurilor.
Sfântul Evanghelist Matei reține, în continuare, întrebarea Sfinților Apostoli: „Atunci cine poate să se mântuiască?” Răspunsul Mântuitorului este cheia: „La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință” (Matei XIX, 26).
Descoperim prin aceasta că libertății omului i se împărtășeșete harul lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire., lucru de care ne încredințează Sfântul Chiril al Alexandriei care arată că „nu în puterea firii omenești este să se dezlege singură din lanțurile patimilor, ci prin harul lui Dumnezeu, Care slobozește pe cel legat și ridică pe cel căzut.”
Așadar, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne învețe să trăim poruncile, dar și să trecem dincolo de ele, către iubirea desăvârșită”.
