Simpozionul „Idealul național, temeiul intrării României în Primul Război Mondial”

Evenimentul a fost organizat de către Arhiepiscopia Râmnicului în parteneriat cu Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, Forumul Cultural al Râmnicului și Asociaţia „Stefadina” din Bucureşti, în contextul aniversării Centenarului Primului Război Mondial.  Manifestarea se alătură activităţilor desfășurate în această lună pe plan naţional, pentru comemorarea victimelor primei conflagraţii mondiale.

Cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulat Unitatea - caracteristică a neamului românesc și datorie a demnității naționale, a fost transmis de către Părintele Consilier Dr. Ștefan Zară și a subliniat faptul că Biserica a apărat dintotdeauna demnitatea și integritatea persoanei umane. Părintele Arhiepiscop a evidențiat o serie de aspecte teologice potrivit cărora „participarea creștinului la orice fel de război vine în vădită opoziție cu credința sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă. În cele din urmă, se dovedește că în lumea aceasta omul nu poate trăi autentic creștinește”[1].

În epoca noastră, din păcate, s-au înmulțit tot mai mult amenințările împotriva vieții umane, dar mai ales a demnității umane și a respectului reciproc. Respectul față de om se arată, în primul rând, ca respect față de chipul lui Dumnezeu, apoi ca respect față de viața personală, care, de fapt, se și implică în acesta. Cerem respectul față de noi, însă, de prea multe ori, uităm să și acordăm respectul cuvenit față de cel de lângă noi.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de când țara noastră a intrat în Primul Război Mondial, act istoric decisiv pentru realizarea statului național unitar român, spre care Biserica Ortodoxă Română a militat secole de-a rândul.

Înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a numit pe preotul Constantin Nazarie, cadru didactic la Facultatea de Teologie din cadrul Universității București, protopop pentru preoții militari, precum și pentru cei mobilizați în armată. Acesta sublinia faptul că „Preoţii, în vremuri aşa grele, au dat dovezi de o abnegaţie, de un curaj, de un spirit de jertfă şi de o activitate aşa de înţeleaptă, spornică şi folositoare, că şi-au atras admiraţia şi respectul tuturor militarilor, asigurându-şi locul de cinste în rândurile lor şi devenind element absolut indispensabil, cum şi este“.

Biserica dintotdeauna a apărat integritatea spirituală a neamului românesc, care a menținut în unitate poporul român, iar Armata a apărat integritatea teritorială a acestuia dar, mai mult decât atât, a sprijinit Biserica şi prin cultivarea valorilor reale ale umanităţii: dreptate, adevăr, curaj, onoare şi credinţă. Conştiinţa Neamului acesta este păstrată, fără doar şi poate, prin neobosita luptă dusă de aceste două instituţii. Biserica Ortodoxă se roagă fără încetare în slujbele ei pentru „iubitoarea de Hristos armată” care, prin jertfă, luptă pentru Neamul românesc.

De asemenea, Biserica noastră Ortodoxă îi pomenește în rugăciunile ei și pe cârmuitorii, conducătorii țării noastre, ca unii care trebuie să vegheze pentru păstrarea acestei moșteniri lăsate de înaintașii noștri. Nu putem să ne purtăm ca niște străini de neam, când strămoșii, bunicii și părinții noștri s-au jertfit pe ei, și-au dat viața lor și a copiilor lor pentru păstrarea unității neamului românesc.

Acum, în aceste vremuri tulburi, care s-au abătut asupra întregii lumi, când se încearcă prin orice mijloace destabilizarea noastră ca neam, dar și a Bisericii ca instituția ce a avut și are puterea păstrării unității poporului român, avem datoria să privim în istorie și să continuăm ceea ce înaintașii noștri au făcut: să punem viața noastră în slujba păstrării unității neamului nostru. Viitorul nostru și al copiilor noștri depinde de unitatea noastră. Vedem cum pseudovalori ce se mediatizează tot mai mult în rândul copiilor țării acesteia au măcinat conștiința de neam a acestora; nu ne mai pasă de țară și unitatea acesteia, ci ne gândim doar la binele nostru. Dacă vrem cu adevărat să îi cinstim pe făuritorii unității statului român, atunci să le urmăm exemplul.

Astăzi, suntem datori, fiecare dintre noi, să facem tot ce ne stă în putință pentru a repune idealul de unitate națională ca prioritate pentru neamul românesc și, mai mult decât atât, să întărim prin mijloacele specifice de care dispunem fiecare dintre noi, deoarece, fără a privi la înaintașii noștri, fără a avea modele din trecutul istoriei noastre, fără a păstra cu toată puterea noastră valorile tradiționale ale neamului nostru, vom dispărea ca neam și vom fi judecați de aceasta atât de Dumnezeu, cât și de urmașii noștri.

În acest context, binecuvântăm cu părintească dragoste lucrările simpozionului „Idealul național, temeiul intrării României în Primul Război Mondial” și, în același timp, pe toți participanții la acest simpozion, mulțumind în chip deosebit conferenţiarilor prezenţi şi nădăjduim că lucrările acestuia vor aduce roade sufletelor noastre, înrolându-ne ca adevărați ostași ai lui Hristos în armata Acestuia, cea veșnic biruitoare!

În continuarea simpozionului moderat de către domnul Profesor dr. Gheorghe Dumitrașcu, au fost susținute următoarele comunicări:

- Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie din cadrul Academiei Oamenilorde Ştiinţă din România,  Dezbaterile şi hotărârile Consiliului de Coroană, din august 1916.

- Prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu, Documente din arhive străine privind justeţea intrării României în Primul Război Mondial.

- Prof. drd. Mihai Nicolae, Din activitatea Editurii Stefadina, noi apariţii editoriale.

Comunicările au reliefat faptul că România s-a implicat în Primul Război Mondial abia în anul 1916, după doi ani de neutralitate.

La 4 august 1916, a fost semnată Convenţia de alianţă între România, pe de o parte, şi Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia, pe de altă parte. Prin acest document, Antanta recunoştea dreptul României de a-şi anexa teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria, iar România se angaja să intre în război alături de Antanta.

Jertfa armatei române nu a fost una neînsemnată, întrucât la finalul Primului Război Mondial, erau înregistrați peste 334.000 de militari morţi în luptă sau în prizonierat, înhumaţi pe teritoriul României şi a 20 de state europene, în cel puţin 900 de cimitire ale eroilor, gropi comune, osuare şi mausolee.
La simpozion au participat preoți, istorici, reprezentanți ai instituțiilor de cultură și administrație, oameni de cultură.