Patriarhul Daniel de Ziua Copilului: Familia este „biserica de acasă”, în care copilul simte iubirea părintească a lui Dumnezeu

Familia creștină simte și mărturisește iubirea Preasfintei Treimi

Anul acesta, Ziua Internațională a Copilului coincide cu Duminica a VII-a după Sfintele Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), iar Duminica Părinţilor şi Copiilor – prima duminică după data de 1 iunie, rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Hotărârea nr. 629/12 martie 2009 – coincide cu praznicul Cincizecimii sau al Pogorârii Sfântului Duh.

Textul evanghelic din Duminica a VII-a după Sfintele Paști, despre rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos pentru unitatea Bisericii, rostită cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale (Ioan 17, 1-13), ni-L descoperă pe Dumnezeu ca Părinte al unui Fiu veșnic, Care a venit în lume să dăruiască oamenilor viață veșnică.

Creat după chipul unei Comuniuni eterne – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh (cf. Facere 1, 26-27) – și chemat să participe la slava Preasfintei Treimi, omul nu se desăvârșește decât în stare de comuniune de iubire şi viaţă eternă.

Prin Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor şi botezul a 3000 de oameni (cf. Faptele Apostolilor 2, 1-47), Cincizecimea este sărbătoarea constituirii Bisericii lui Hristos, ca adunare a creştinilor în iubirea Preasfintei Treimi.

Așadar, Biserica este unirea prin harul divin a persoanelor umane create cu Persoanele divine necreate. Modelul de unitate pentru Biserică nu este unul din lumea aceasta, ci Preasfânta Treime, după cum ni se descoperă în rugăciunea Fiului către Tatăl: „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17, 22).

Între taina Bisericii lui Hristos și taina familiei creştine există o legătură profundă (cf. Efeseni 5, 32). După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, familia este „biserica de acasă”, în care copilul începe să simtă taina iubirii părintești a lui Dumnezeu pentru oameni și în care învață iubirea filială și fraternă acasă şi apoi în biserica parohială, ca iubire filială şi fraternă în Hristos.

Faptul că Dumnezeu Fiul S-a născut ca Om, prin lucrarea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria și a crescut în familie, fiind iubit de Maica Domnului şi de Dreptul Iosif, tatăl Său adoptiv, ne arată de ce termeni duhovniceşti de bază din Biserică, precum părinte/frate/fiu duhovnicesc, mama (maică)/soră/fiică duhovnicească, sunt preluați din vocabularul prin care desemnăm membrii familiei conjugale.

Când familia trăiește în armonie, iubire și unitate, ea devine lumină şi icoană a lucrării harului Preasfintei Treimi. Pe de altă parte, slăbirea credinței și a iubirii în familie duce și la slăbirea legăturii familiei cu Biserica, iar slăbirea legăturii familiei cu Biserica duce la sărăcie spirituală.

Pentru o viață creştină adevărată – spirituală, morală și comunitară –, este foarte necesară trăirea și mărturisirea credinței în Preasfânta Treime, așa cum a fost formulată în Crezul ortodox de către Părinții Bisericii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) şi de la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol (381).

Pentru ajutorarea familiei astăzi, sunt urgent necesare apărarea inocenței copilului și afirmarea demnității familiei în societate, inclusiv prin intensificarea cooperării dintre Stat și Biserică în toate domeniile care privesc activitatea educațională, culturală și socială, referitoare la familie.

La împlinirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, cu multă prețuire și părintească binecuvântare, îi îndemnăm pe părinți și copii să trăiască şi să mărturisească dreapta credinţă în familie, Biserică și societate, precum şi să cultive iubirea față de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin rugăciune şi fapte bune!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române