Prăznuirea întemeietorului Eparhiei Râmnicului
„Înființarea Episcopiei Râmnicului Noului Severin în anul 1503, reprezenta recunoașterea unei intense activități duhovnicești și culturale pe care bisericile de aici o desfășurau, dar și buna organizare a mănăstirilor vâlcene, cu precădere Cozia și Bistrița, ceea ce a făcut posibil așezarea Centrului Eparhial la Râmnic”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Nifon, întemeietorul Eparhiei Râmnicului.
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat legătura duhovnicească dintre Sfântul Ierarh Nifon și Sfântul Ierarh Maxim Brancovici, „ale cărei roade s-au vădit în înființarea Academiei Domnești de la Mănăstirea Bistrița, școala la care s-a format, între alții, și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, a cărui operă și lucrare culturală oferă o frumoasă mărturie asupra duhului isihast a acelei istorice vetre monahale.
Organizarea după rânduiala chinovială a mănăstirilor Bistrița și Cozia era dovada continuității suflului duhovnicesc în spațiul românesc, iar prezența scriptoriilor, a școlilor mănăstirești, a bolnițelor în jurul cărora se desfășura activitatea social-filantropică, reprezintă o candelă vie a lucrării Bisericii, care, fiind bine organizată, nu s-a limitat doar la activitatea liturgică, ci s-a manifestat și pe plan spiritual-cultural. Astfel, înființarea Episcopiei Râmnicului Noului Severin a fost un demers firesc, o recunoașterea a intensei vieți duhovnicești care se desfășura la Râmnic și în sihăstriile de pe văile Oltului și ale Bistriței, ceea ce a contribuit la păstrarea statorniciei poporului român în credința dreptmăritoare.
Totodată, lucrarea Sfântului Ierarh Nifon a fost una înveșmântată de mireasma sfințeniei, iar cinstirea acestuia a fost, dintru început, recunoașterea slujirii sale evlavioase și sfinte, deopotrivă cu statornicia arătată în mărturisirea credinţei”, a spus Chiriarhul Râmnicului.