Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei: „Cu această pictură frumoasă suntem ridicaţi în cer”

Părintele Arhiepiscop a subliniat totodată valoarea patrimonială a Mănăstirii Hurezi, datorat eforturilor Sfântului Constantin Brâncoveanu și colaboratorilor săi, care au oferit locașului o arhitectură deosebită. Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre lucrarea pictorilor, coordonați de grecul Constantinos, dar și activitatea culturală și ucenicii formați în această mănăstire. Lucrarea ctitoricească a Sfântului Constantin Brâncoveanu a fost continuată la Mănăstirea Hurezi de familia Sfântului Voievod, dar și de părintele duhovnicesc pe care-l aprecia atât de mult domnitorul martir, aceștia ctitorind patru schituri în jurul mănăstirii: „unul dintre schituri este construit de Doamna Maria, unul de fiul său Ştefan, iar două de arhimandritul Ioan, primul stareţ al acestei lavre, un călugăr cu viaţă sfântă.

În prezent, mănăstirea are 60 de vieţuitoare, care îndeplinesc diferite ascultări, printre care şi cea a ţesutului de covoare. Vă mulţumesc pentru această vizită, pentru dragostea pe care aţi arătat‑o faţă de mănăstirile din Eparhia Râmnicului, de aceea, vă rog să îmi îngăduiţi ca în numele maicilor să vă dăruiesc acest covor ţesut în atelierul mănăstirii, din lână în culori naturale”, a spus Înaltpreasfințitul Varsanufie.

După admirarea impresionantei picturi şi a veritabilului iconostas, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient a precizat că „este o mare binecuvântare că această mănăstire a avut ctitor pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, care a făcut mai multe lucruri pentru binele Bisericii Ortodoxe în această mănăstire. În tradiţia Bisericii Ortodoxe, sfinţii sunt pictaţi pentru că noi avem încredere că Biserica lui Hristos este Biserica celor vii şi a celor morţi şi toţi suntem înconjuraţi în jurul jertfei Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, cu această pictură frumoasă simţim ca şi cum trăim împreună, suntem ridicaţi în cer şi trăim într-o adunare a mărturisirii şi împărtăşirii cuvântului lui Dumnezeu împreună ca fraţi între Patriarhia noastră şi a voastră”.

De asemenea, Preafericirea Sa a îndemnat obştea mănăstirii şi preoţii de la parohiile din apropiere, să se roage pentru restaurarea păcii şi buna pace a fraţilor creştini din Antiohia. „Poporul Siriei, în ciuda tuturor ce se întâmplă acolo, este unul de oameni paşnici şi care caută pace acum şi totdeauna. Din păcate, în ultimii ani, toate au fost profanate, şi bisericile, şi mănăstirile, şi moscheile, iar din cauza terorismului, uciderilor şi răpirilor, este o mare deplasare a poporului creştin, încât nu mai există nici o sfinţenie pentru viaţa omului. Mai mult de 150 de biserici au fost distruse, fie au luat foc, fie au fost profanate. Mulţi preoţi care făceau lucruri bune în această criză, fie au fost ucişi, fie au fost răpiţi de aceşti terorişti. De asemenea, ştiţi că mai mult de 3 ani au fost răpiţi cei doi mitropoliţi din Alep, Ioan Ibrahim şi Pavel Yazigi, şi vă cerem să vă rugaţi pentru ei şi pentru întoarcerea lor în biserica lor. Asta e doar o parte din ceea ce se întâmplă acolo şi, în pofida tuturor, poporul binecredincios ortodox din Biserica Antiohiei este înrădăcinată în pământul lui şi este hotărât să rămână în pământul lui acum şi totdeauna. Pentru că în partea aceasta de lume din Orient, acolo unde ucenicii Domnului Hristos au fost chemaţi «creştini» întâi, nu se poate lipsi deloc din acest pământ. Noi încercăm ca Biserică să fim împreună cu poporul nostru, să‑l ajutăm, dar dificultăţile sunt multe şi nu este un lucru uşor deloc. Ca şi creştini, noi plătim foarte mult din cauza războiului care se întâmplă acum acolo. Vă transmitem dragostea poporului Bisericii Antiohiei, dar vă transmitem şi durerea lor prin care trec în zilele acestea. Unde sunt drepturile omului, când vorbim despre un tată care merge să cumpere nişte pâine pentru copii lui, iar soţia nu ştie dacă se mai întoarce acasă sau nu? De mai multe ori au căzut mai multe rachete şi bombe chiar în şcolile copiilor, deci mamele nu ştiu dacă copiii lor se mai întorc acasă sau nu. Vă dau un exemplu, o rachetă a căzut în Catedrala «Sfintei Cruci» de la Damasc, care este cea mai mare biserică din Damasc, era o slujbă de cununie, dar, din mila Domnului, nimeni nu a fost rănit. Dar, cu mila Domnului, poporul nostru este înrădăcinat acolo şi are o mare credinţă. De aceea, când veniţi în Siria în zilele acestea sau poate duminica, la sărbători, veţi vedea cum, din mila Domnului, toate bisericile sunt pline. Să vă rugaţi pentru noi ca aceste zile să treacă cât de repede, încât să restaurăm pacea în ţara noastră, ca să ne rugăm împreună şi să fim într‑o împărtăşire deplină întotdeauna”, a încheiat Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient.

În semn de mulţumire pentru primire, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al X-lea a dăruit maicii stareţe a Mănăstirii Hurezi, stavrofora Ambrozia Şerban, un dar spre amintire, şi anume o casetă din lemn şi sidef.

Delegația patriarhală a vizitat muzeul mănăstirii, pentru ca la final să reafirme veche tradiție a păstrării legăturilor de frățietate prin plantarea unui copac în apropierea bisericii Mănăstirii Hurezi.