Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Parohiei Roșiile a primit veșmânt de har
„Oriunde Se manifestă Dumnezeu, se trăieşte sfinţenia Lui, ca ceva care e cu totul deosebit de lume, dar care şi comunică energia harului, ca un fior de sfială și de veneraţie a omului în faţa lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în Duminica Tuturor Sfinților la sfințirea bisericii închinate Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, de la Parohia Roșiile.
Continuând cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a subliniat că „sfinţenia îşi are izvorul în Hristos Cel sfânt prezent în Biserică, și numai prin participare la sfințenia Lui, prin puterea Duhului Sfânt, ne sfințim și noi.
Sfinţii arată în viaţa lor sfinţenia lui Dumnezeu. Ei sfinţesc în ei înşişi numele lui Dumnezeu prin rugăciune, apoi îl arată în mod transparent prin purtarea lor. Prezența sfinților în lume este de mare preț atât în timpul vieții acestora, cât și după trecerea lor în Împărăția lui Dumnezeu, întrucât aceștia ne veghează din ceruri și sunt pururea rugători pentru noi înaintea tronului Preasfintei Treimi. Dumnezeu Se odihnește în sfinți, iar sfinții îi odihnesc pe cei din jurul lor prin încărcătura harică, pe care o aduc în lume prin viața lor, care este viața lui Hristos: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel care trăiește în mine” (Galateni II, 20).
Îi cinstim cu credință și evlavie pe sfinți ca pe cei în care a strălucit lumina lui Hristos. Biserica este comuniunea sfinților, o comuniune a celor sfinți cu cei ce se sfințesc, și, de aceea, câștigarea sfințeniei constituie chezășia învrednicirii noastre de nemurire și de viața veșnică”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
Bineplăcutul locaș de cult a fost construit pe locul unei străvechi ctitorii de lemn, care s-a ridicat pe la anul 1751 la inițiativa ctitorilor Dumitru Calotă Popa și Mihai Popa, în acea vreme, la cârmuirea Eparhiei Râmnicului Noul-Severin, aflându-se vrednicul de pomenire episcop Grigorie Socoteanu (1749-1764).
În anul 1817, din cauza vitregiilor vremii, biserica de lemn s-a năruit, însă, prin rânduiala Preabunului Dumnezeu și prin purtarea de grijă a episcopului Atanasie Mironescu (1898-1909), viitorul mitropolit primat, noii ctitori, Vasile Popa și Maria Luță, au construit din temelie biserica actuală, în plan arhitectural de corabie, între anii 1902-1903. Pictura în ulei a fost realizată de către zugravul Ilie Dumitrescu din satul Dozești.
În cea de-a doua jumătate al veacului al XX-lea, din cauza trecerii timpului, a fost nevoie să se restaureze pictura de către meșterul Gheorghe Marinescu din satul Poienari, iar prin implicarea preotului Ilie N. Cazacu și cu ajutorul enoriașilor s-au întreprins și alte reparații la nivelul întregii incinte.
Începând cu anul 2019 au fost demarate noi lucrări de consolidare și restaurare a bisericii, lucrări ce s-au încheiat în anul 2022.
