„Aplecarea spre cele rele îl înstrăinează pe om de Dumnezeu”, a arătat Chiriarhul Râmnicului

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „în pericopa evanghelică s-a amintit despre o vindecare pe care a săvârșit-o Mântuitorul  Hristos, nu pe teritoriul Galileii, ci într-o cetate care se numea Gherghesa sau Gadara, unde locuitorii nu se îndeletniceau cu cele pe care le poruncise Moise ci, din contră, creșteau turme de porci pentru legiunile romane.

Poate și acesta era unul dintre motivele pentru care această cetate era chinuită din pricina unui om demonizat, care nu mai locuia în cetate, nu mai locuia în casă omenească, ci locuia prin morminte, încât nimeni nu mai putea să treacă pe acea cale.

În această cetate a venit Mântuitorul, coborând din corabie după ce noaptea potolise furtuna pe mare. Acest om, care era demonizat, prin glasul demonului care era în el, recunoaște pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu atunci când afirmă: „Ce ai cu mine, Fiule al lui Dumnezeu? De ce mă chinuiești înainte de vreme?”

Cu alte cuvinte, diavolul știa că la sfârșitul vremurilor Dumnezeu a pregătit pentru el un loc unde va fi chinuit pentru că nu a rămas lângă Dumnezeu, pentru că s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu.

Mântuitorul, pentru a arăta ucenicilor felul în care este chinuit acest om, întreabă pe diavol: „Care este numele tău?”. Și diavolul răspunde: „legiune”. Legiunea număra mai mult de 1000 de soldați ai Imperiului Roman, iar faptul că omul era chinuit de un număr așa mare de diavoli ne amintește de un alt cuvânt al Mântuitorului, acela în care se spune că, atunci când curățim haina sufletului nostru, trebuie să stăm tari în credință.
Diavolii îi cer Mântuitorului să-i lase să intre în turma de porci din apropiere, iar după ce Domnul nostru Iisus Hristos le îngăduie, porcii se aruncă în mare, unde-și găsesc sfârșitul. Omul este vindecat, însă Mântuitorul îl trimite în cetatea unde se născuse și crescuse, cu această poruncă: „Mergi și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”.
Dacă, de obicei, după ce vindeca pe cineva, Mântuitorul îl oprea să spună cine l-a vindecat, de data aceasta îl trimite în cetate spre a deveni misionar în mijlocul celor care nesocotiseră poruncile lui Dumnezeu: „Mergi și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu”.
Oamenii din cetate însă nu s-au putut bucura de tămăduirea semenului lor, ci aproape L-au alungat pe Mântuitorul Hristos, pentru că păcatele și neîmplinirea poruncilor îi îndepărtase de Dumnezeu.
Învățăm, așadar, că pentru a se putea apropia de Dumnezeu, omul trebuie să se eliberează de patimi, pentru ca harul să se sălăşluiască în el, transformându-l din interior sau luminând conştiinţa lui în aceeaşi măsură cu mintea, care va putea să străvadă pe Hristos”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.