Patriarhul Justinian Marina a fost comemorat la mănăstirea și casa memorială din satul său natal

În cadrul Simpozionului Național „Grija Patriarhului Justinian Marina față de persoanele vârstnice și cântăreții bisericești”, moderat de către părintele Antim Motorga, starețul Mănăstirii Suiești, au fost susținute următoarele comunicări:

- Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, „Activitatea misionară a Patriarhului Justinian Marina prin apostolatul social și cântarea bisericească”;
- Pr. Dorin-Demostene Iancu, Director al Arhivelor Administrației Patriarhale,  „Grija Patriarhului Justinian pentru vârstnici: Contextul intern și extern al înființării Casei de Pensii a B.O.R.”;
- Răzvan Mihai Clipici, Director al Componentei Cultură din cadrul Sectorului Cultură, Pictură și Restaurare al Administrației Patriarhale, „Vizita Patriarhului Justinian Marina în Sfântul Munte Athos și grija manifestată față de bătrânii sihaștri români aghioriți";
- Lector univ. dr. Victor Șapcă, Facultatea de Teologie din Craiova, „Patriarhul Justinian Marina și Profesorul Nicolae Lungu, promotori ai ideii de uniformitate în cântarea bisericească”;
- Pr. Prof. Florin Tudorescu,  Seminarul Teologic Sfântul Nicolae Râmnicu-Vâlcea, „Muzica bisericească în gândirea și preocupările Patriarhului Justinian Marina”;
- Pr. Prof. Dr. Codruț Dumitru Scurtu, Seminarul Teologic Sfântul Nicolae Râmnicu-Vâlcea, „Muzica bisericească psaltică și corală-armonică din perioada Patriarhului Justinian".

În deschiderea simpozionului, Pr. Constantin Olariu a transmis cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care a accentuat că „Fericitul întru adormire și de veșnică pomenire Patriarh Justinian Marina a avut dificila misiune de a conduce corabia Bisericii Ortodoxe Române în vremuri tulburi și a căutat ca prin activitatea desfășurată să ofere răspunsul cel bun la chemarea Mântuitorului Hristos de a-I urma pe calea jertfei și a iubirii aproapelui, reorganizând fundamental viața internă a Bisericii sub toate aspectele ei.

Încă de la începutul patriarhatului său, a alăturat slujirii liturgice, sacramentale, misiunea socială a Bisericii, care a devenit expresia conștiinței solidarității cu cei aflați în lipsă, în Duhul dragostei lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu: „am numit lucrarea preoțimii pe tărâmul acesta „apostolat social”, cerând tuturor să readucă în actualitate și să întrupeze în realități de viață doctrina socială a Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți ai Bisericii”. Prin „Apostolat social” înțelegea misiunea unei Biserici active, deschisă societății: „o Biserică socială, vie și activă”. 

Din activitatea pe care o desfășurase ca învățător, preot, director de seminar și coordonator a numeroase instituții de binefacere, cunoștea foarte bine aspectele vieții sociale și, de aceea, când a devenit arhiereu-vicar la Iași, spunea: „Acolo unde este îndoială, eu să semăn credinţă! Acolo unde este întristare, eu să semăn bucurie! Acolo unde este disperare, eu să semăn nădejde! Acolo unde este ceartă, eu să semăn pace! Acolo unde este ură, eu să semăn iubire! Acolo unde este întuneric, eu să semăn lumină!”

Și, într-adevăr, a așezat lumina în inimile orfanilor și văduvelor de război, ale invalizilor și foștilor prizonieri și deportați scăpați din lagărele de muncă, constituind comitete speciale pentru strângerea ofrandelor și înființarea de orfelinate și cămine.

Aceeași grijă a purtat-o și persoanelor vârstnice aflate în cadrul familiilor ori în mănăstiri, organizând Casa de pensii a Bisericii Ortodoxe Române, poate cel mai important sprijin pentru preoții pensionari și familiile acestora, dar și pentru persoanele ce au fost implicate în activitatea administrativă.

Dezvoltarea activității sociale nu a însemnat neglijarea celorlalte aspecte ale misiunii sale. Acordând cântării bisericești uniformizată și omofonă un rol important în  activitatea misionară, Patriarhul Justinian o considera a fi drept una dintre mijloacele pastorale cele mai eficace pentru întărirea comuniunii de credință. Muzica îi atrage pe credincioși către participare la sfintele slujbe nu ca simpli spectatori, ci ca participanţi activi prin care exprimă calitatea şi conştiinţa lor de enoriaşi sau membrii vii şi activi ai comunităţii creştine din care fac parte.

Mai mult decât atât, Patriarhul Justinian Marina aprecia că „muzica are o importanță deosebită în exprimarea simțămintelor religioase. În Biserica Ortodoxă, cântul religios sau muzica liturgică trebuie executate lin, fără stridențe, coloratura melodică fiind realizată din formule simple, izvorâte din atitudinea de umilință a omului credincios față de Dumnezeul său. Timpul, care este un judecător nepărtinitor al tuturor creațiunilor omenești, a pus ordine și în domeniul creației religioase. Biserica Ortodoxă n-a reținut și n-a recunoscut ca ale sale, decât acele compoziții muzicale, în care s-a putut întrezări simțirea religioasă a omului care se roagă, implorând divinității milă, iertare și pace. Muzica bisericească trebuie perfect armonizată cu textul liturgic și cu imnografia celorlalte servicii divine. Or, toate acestea și-au găsit modul desăvârșit de exprimare în muzica de stil psaltic, specifică din acest punct de vedere pentru toate Bisericile Ortodoxe naționale”.

Strategia misionară prin cântarea bisericească o experimentase încă din perioada în care era preot la Băbeni, unde a constituit corul bisericii din elevi de la şcoala primară, Acest cor oferea răspunsurile la Sfânta Liturghie şi participa la diferite serbări populare şi şezători săteşti. 

Numit de către episcopul Vartolomeu Stănescu director al Seminarului Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, a acordat o atenție deosebită activității muzicale, organizării corului și constituirii unor grupuri misionare care oferea răspunsurile liturgice la slujbe arhierești și la sărbătorile praznicelor bisericești. Și la Biserica Sfântul Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea a format un cor la care activau personae cu pregătire muzicală și care, alături de răspunsurile la Sfânta Liturghie, prezentau anual 3-4 concerte de muzică religioasă atât în localitate, cât şi în staţiunile balneare din judeţ.

Ajuns patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina a înțeles că este necesară evidențierea dimensiunii pastoral-liturgică şi cultural-misionară a muzicii bisericeşti. 

Misiunea aceasta nu era atât de facilă în condițiile desființării facultăților de Teologie, a seminariilor și a școlilor de cântăreți, eliminării religiei din școlile de stat, desființări asociațiilor religioase ale preoților și laicilor și așezămintelor bisericești filantropice. Strategia sa a avut în vedere în primul rând intensificarea studiului muzicii bisericești la Institutele Teologice de Grad Universitar de la București și Sibiu, unde s-au creat catedre de Cântare bisericească și au fost numiți profesorii Nicolae Lungu și preotul Gheorghe Șoima, apoi la seminariile teologice de la Curtea de Argeș (mutat din 1955 la București), de la Mofleni (lângă Craiova), Buzău, Neamț, Cluj și Caransebeș, cărora s-au alăturat seminariile de la Agapia și Hurezi, apoi cel de la Curtea de Argeș, între anii 1966 şi 1977.

Un demers important a fost făcut în cadrul pregătirii sesiunii de lucru a Sfântului Sinod din 25-27 februarie 1950, unde a fost aprobată alcătuirea și tipărirea Gramaticii muzicii psaltice – studiu comparativ cu notația liniară, autori fiind profesorul Nicolae Lungu, preotul prof. Grigore Costea și profesorul Ion Croitoru. În același an, în sesiunea de toamnă a Sfântului Sinod, desfășurată în zilele de 4-5 octombrie, s-au luat hotărâri privitoare la uniformizarea tipiconal-liturgică și muzicală. Pentru cântarea corală, Sfântul Sinod a aprobat atunci tipărirea Liturghiei Psaltice a maestrului Nicolae Lungu.

Pe plan misionar, în București, Patriarhul Justinian a sprijinit organizarea coralei preoţilor, căreia i-a oferit statut legal de funcţionare în anul 1953, și a sprijinit activitatea Coralei Patriarhiei. „Am râvnit să organizez o Corală a Patriarhiei – avea să mărturisească -, din ceasul întâi al ridicării mele în demnitatea de conducător al Bisericii Ortodoxe Române. Îmi întemeiam dorința aceasta pe o experiență preoțească de un sfert de veac, ale cărei comandamente în această direcție, se puteau formula astfel: cântarea omofonă pentru popor, cu participarea credincioșilor de toate vârstele, la serviciile divine săvârșite în mai toate bisericile din orașele și satele țării; liturghie polifonică, corală, în bisericile catedrale și din centrele orășenești. Primul comandament trebuia să ducă la regruparea în jurul sfintelor noastre altare, pe calea cântului religios, – o cale mai sigură și mai de efect decât predica didactică, folosită adesea fără suficientă pregătire de către unii din clericii noștri. Al doilea comandament este menit să contribuie la progresul muzicii bisericești în țara noastră, să dezvolte creația muzicală românească, pornind de la motivele psaltice tradiționale, – valorificând așadar în mod creator, întreg tezaurul muzical religios, născut în Biserică și păstrat de ea de-a lungul veacurilor. Iar misiunea aceasta am încredințat-o, în mod deosebit, Coralei Patriarhiei, care va trebui să fie dătătoare de ton și deschizătoare de drumuri noi, în muzica religioasă românească, pentru toate bisericile fruntașe din țară”.

Astfel, activitatea Patriarhului Justinian poate fi privită drept o simbioză între preocupările sacerdotale, didactice şi cele practice, de implicare socială și misionară, încât după o viaţă de permanentă slujire a Bisericii, pe care a cârmuit-o cu binecuvântarea lui Dumnezeu, Aceasta nu doar a supravieţuit, dar a şi înflorit, pătrunzând norii vremurilor şi vâltoarea lor.

Binecuvântăm cu părintească dragoste atât pe organizatori, cât și pe participanții la Simpozionul Național „Grija Patriarhului Justinian Marina față de persoanele vârstnice și cântăreții bisericești”, rugându-ne Mântuitorului Hristos să rodească în sufletele noastre bucuria comuniunii și a mărturisirii dreptei credințe”.