„Modul în care ne poftește Dumnezeu la cină este unul desăvârșit și unic”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Parohia Teiu

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Cel Care l-a creat pe om din țărâna pământului și l-a înzestrat cu suflare de viață (Facere II, 7) l-a făcut pe acesta dependent atât de hrana materială, cât și de cea spirituală. Și nu doar l-a făcut Dumnezeu, ci îl așază la cină, la ospăț dumnezeiesc. De aceea, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că „bogăția pentru firea omenească este să primească bunătățile Lui. Dintre aceste bunătăți, una este vrednicia de a fi liberi, care se cuvine și se potrivește mai cu seamă celor chemați să fie fii ai lui Dumnezeu; fiindcă și aceasta este un dar al Său”.
Modul în care ne poftește Dumnezeu la cină este unul desăvârșit și unic. Desăvârșit pentru că este o chemare care cucerește inimile sincere, cele mai puțin înrobite de lucrurile materiale, de grijile lumești, și unic pentru că nicio altă putere din lumea aceasta nu se manifestă la fel.
Cina este un dar făcut omului de Dumnezeu, din iubire, ca omul să se bucure de darurile Lui. O hrană spirituală dăruiește Dumnezeu în Taina Sfintei Împărtășanii și o hrană cu totul nouă dăruiește celor ce vor birui păcatul și vor moșteni Împărăția Sa, precum făgăduiește: „Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă” (Apocalipsă II, 17).
Pentru a se așeza la cina Domnului și a se împărtăși de dumnezeiasca hrană, omul trebuie să-și dorească acest lucru, să aștepte printr-o continuă pregătire, care implică curăția sufletească, pentru că masa reprezintă, de fapt, împărtășirea noastră cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, pentru o adevărată, reală, comuniune cu El. „Bunătăţile  cele  veşnice pe  care  le-a  gătit  Dumnezeu  celor  ce-L  iubesc  pe  El  nu  se  află  închise  pe  o  înălţime,  nu  sunt  mărginite  de  vreun  loc, nu sunt ascunse în vreun adânc, ci sunt înaintea ta şi înaintea ochilor tăi, sunt  Trupul  şi  Sângele  Domnului  nostru  Iisus  Hristos,  pe  care  le  vedem  şi mâncăm şi bem în fiecare zi", învață Sfântul Simeon Noul Teolog. Sfânta Euharistie oferă astfel posibilitatea participării oamenilor la  viaţa  de  comuniune  cu  Dumnezeu, pentru că firea noastră umană e transformată în aceeaşi fire ca firea umană a Fiului lui Dumnezeu, care a fost îndumnezeită în Persoana Mântuitorului Hristos şi rămâne întotdeauna unită cu El.
Așadar, chemarea lui Dumnezeu nu este pentru a participa la un eveniment întâmplător al vieții noastre, ci este chemarea la viața veșnică, nestricăcioasă.
Sfântul Ioan Gură de Aur cere tuturor acelora care doresc să se împărtăşească să aibă conştiința curată, prin părăsirea păcatului și așezarea minții în rugăciune neîntreruptă. Vorbește deopotrivă și despre atitudinea evlavioasă a creștinului: „Când este vorba să vii la această Masă Dumnezeiască și înfricoșătoare, să te apropii cu teamă și cu tremur, cu conștiința curată, cu postire (sufletească și trupească) și rugăciune, fără să faci zgomot, să dai din picioare și să împingi pe cei de lângă tine. Pentru că neorânduiala este dovada cea mai mare a nesăbuinței tale și a disprețului față de Sfintele Taine care-ți aduc ție, celui care faci acestea, chinuri și pedeapsă. Sfânta Împărtășanie este medicamentul mântuitor al rănilor tale, este bogăția veșnică, care-ți aduce Împărăția Cerurilor. Să simți deci frică, atunci când te apropii de Euharistie, să plângi pentru păcatele pe care le-ai făcut. Și după ce ți-ai curățit lăuntrul tău, să te apropii și să te împărtășești în liniște și rânduială cuvenită, pentru că ești în preajma Împărăției Cerurilor. După ce ai primit Sfânta Jertfă cea neprihănită, adică Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, să-ți umpli sufletul cu căldură duhovnicească, încât adunarea în biserică să nu-ți fie pricină de osândă și judecată, ci să te îndrume la înțelepciunea sufletului, la iubire și virtute, la înfrățirea cu Dumnezeu în sta-tornică pace. Adunarea în biserică să fie temelia miilor de bunătăți, încât și pe tine însuți să te întărești în credință și pe aproapele tău”.
Așezarea Mântuitorului Hristos în sufletul şi în trupul nostru aduce nesfârșită bucurie duhovnicească și, de aceea, „să ne gândim la binefacerile cu care ne-a cinstit Domnul” , pentru mântuirea tuturor în Hristos Domnul”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.