„Cuvântul este „darul” lui Dumnezeu şi El voieşte ca Evanghelia să nu rămână fără ecou în viaţa noastră, ci să împărtășească viaţa cea adevărată”
„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi „rămâne în veac” (I Petru I, 23). El este veşnic actual, pentru că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei XXIV, 35). Astfel cuvântul lui Dumnezeu este sămânţă a unei noi vieţi: viaţa în Hristos. Cuvântul este izvor al vieţii când este plin de har dumnezeiesc, când este cuvântul lui Iisus Hristos - Izvorul vieţii, Care dă tuturor „viaţa şi suflare în toate” (Faptele Apostolilor XVII, 25). El are viaţa în Sine (Ioan V, 26), şi ne-o comunică prin cuvintele Lui, învăţându-ne să le ascultăm şi să le păzim, ca să dobândim viaţa veşnică, să ne facem părtaşi vieţii dumnezeieşti”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 16 octombrie, la Parohia Dozești din Protoieria Drăgășani.
„În Pilda Semănătorului, (Luca VIII, 5-15), singura parabolă tâlcuită de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul este „darul” lui Dumnezeu şi El voieşte ca Evanghelia, cuvintele Lui, să nu rămână fără ecou în viaţa noastră, ci să devină puteri care împărtăşesc viaţa cea adevărată, atunci când devine roditor în pământul cel bun - sufletul curățit de păcate și înobilat de virtuți.
Toți oamenii aud cuvintele dumnezeiești care sunt „duh şi viaţă”, sunt cuvintele „vieţii veşnice” (Ioan VI, 68), spre dobândirea Împărăției Cerurilor: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică” (Ioan V, 24). „Cuvântul Tău m-a viat” (Psalmul CXVIII, 50), mărturiseşte psalmistul David.
De aceea, creștinul trebuie să păzească curat cuvântul evanghelic în inima lui și să nu-l întineze prin gânduri nepotrivite şi printr-un mod de viață străin de duhul Evangheliei.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne întăreşte în această convingere, afirmând că trebuie să ne străduim pentru a face să locuiască din belşug în noi cuvântul lui Hristos şi să ne folosim de cuvânt, ca nu cumva să fim străpunşi de săgeţile duşmanului, ci mai degrabă să-i străpungem noi pe ei.
Cei ce vor să meargă pe Calea dată de Hristos Domnul spre dobândirea Împărăției Cerurilor trebuie să-și păzească curăția inimii de învârtoșarea neiertării și a urii față de semeni, de spinii păcatelor și grijile puțin folositoare. Omul care a primit Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-şi conformeze lucrările şi gândurile după voinţa Domnului, să rămână „lucrător cu faţa curată” (II Timotei II, 15), înarmat cu „armele duhului” (cf. Efeseni VI, 11-18) mai presus de patimi şi să se arate lucrător vrednic și „pământ roditor” al poruncilor dumnezeiești”, a reliefat Înaltpreasfinția Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit slujba de pomenire a lui Mircea Buciu, personalitate marcantă a artei lirice româneşti din veacul al XX-lea, originar din satul Dozești.
