Pocăința, învierea sufletului din moartea duhovnicească
„Omul trebuie să-L caute întotdeauna pe Dumnezeu, mai ales prin pocăință, cu atât mai mult în această perioadă a Triodului, când toate cântările slujbelor, toate cuvintele din Evanghelie nu au altă menire decât de a ne apropia și mai mult de Dumnezeu și de a ne îndrepta sufletul”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Înaltpreasfinția Sa a rostit aceste cuvinte duminică, 24 februarie, cu prilejul săvârșirii Sfintei Liturghii în biserica „Sfânta Treime” a Mănăstirii Cozia, ctitoria voievodului Mircea cel Mare.
Evanghelia Duminicii a 34-a după Rusalii relatează pilda întoarcerii Fiului risipitor (Sf. Ev. Luca 15, 11-32), una dintre cele mai cunoscute și frumoase parabole rostite de Mântuitorul Hristos. Numită și „Pilda celor doi fii”, sau „Pilda tatălui milostiv”, pilda aceasta descrie plecarea unui fiu din casa părintească într-o țară îndepărtată, risipirea părții sale de avere în desfrânări, degradarea sa spirituală, viața în sărăcie și umilință, urmată de întoarcerea la casa părintească, iertarea sa de către tatăl.
Pilda Fiului risipitor, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, în cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, arată cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru om, căruia i-a lăsat libertatea de a alege între viețuirea în comuniune de iubire cu Dumnezeu și înstrăinarea de El, prin săvârșirea voii celui potrivnic Lui.
„Pilda aceasta ne arată că Dumnezeu este Păstorul Cel Bun care aleargă după oaia cea rătăcită, că Dumnezeu Se bucură atunci când un păcătos se întoarce către El, atunci când un om păcătos se leapădă de păcatul său și revine în Biserică, adică în casa Sa. Diavolul ispitește în multe chipuri pe om și de cele mai multe ori, cunoscând slăbiciunile fiecăruia, atacă acolo unde vede că noi suntem mai neputincioși. Diavolul nu știe viitorul nostru, el însă poate să intuiască căderea noastră din cauza slăbiciunilor noastre. Sfântul Nicodim Aghioritul ne învață că diavolul ispitește pe om mai întâi trimițând săgeata gândului și, când omul s-a făcut prieten cu gândul și l-a primit în mintea sa, gândul acesta coboară în inima omului, iar inima care este simțitoare, atunci când primește un gând, se și învoiește cu acesta; la fel cum spune Mântuitorul în Predica de pe munte că cel care s-a uitat la o femeie și a poftit-o în inima sa, a și păcătuit cu ea. După ce inima a primit și s-a învoit cu gândul păcatului, păcatul este ca și săvârșit, fiindcă e numai un pas până ca acesta să devină faptă. De aceea, omul trebuie să-L caute întotdeauna pe Dumnezeu, mai ales prin pocăință, cu atât mai mult în această perioadă a Triodului, când toate cântările slujbelor, toate cuvintele din Evanghelii nu au altă menire decât de a ne apropia și mai mult de Dumnezeu și de a ne îndrepta sufletul”, a spus Părintele Arhiepiscop Varsanufie.
Prin pocăință, omul păcătos primește de la Dumnezeu iertarea, adică veșmântul care îl repune în demnitatea de fiu al Său, a mai spus Chiriarhul Râmnicului.
„Dumnezeu așteaptă până la cea din urmă clipă a vieții noastre să ne îndreptăm, să revenim acolo unde el ne așteaptă, în staulul Bisericii Sale celei sfinte. De aceea, pilda aceasta a fiului risipitor ne învață mai ales faptul că oricât de păcătoși am fi, nu trebuie să deznădăjduim, ci trebuie să ne venim în fire, așa cum și-a venit în fire și acest fiu, care ajunsese atât de jos încât se hrănea împreună cu porcii stăpânului său. Dumnezeu ne-a arătat că, atunci când ne venim în fire, când ne pocăim, El primește pocăința noastră și restabilește legătura dragostei dintre Dumnezeu și om. Atunci când noi dorim să ne îndreptăm, Dumnezeu vine în ajutorul nostru și ne scoate din noroiul păcatelor, așa cum acest om a fost scos din noroiul acestor neputințe și lipsuri”, a explicat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie.
Explicând parabola Fiului risipitor, Chiriarhul Râmnicului a arătat că „Fiul risipitor este un exemplu de întoarcere, un exemplu de mărturisire, de pocăință adevărată, de cerere a milei Tatălui. Fiul mai mare este un exemplu al neîntoarcerii. Un exemplu al învârtoșării creștinului într-o ascultare forțată de voia lui Dumnezeu. Un exemplu de neiubire și osândire a fratelui. Dacă fratele pierdut s-a întors, regăsind iubirea Tatălui, fratele mai mare s-a pierdut învârtoșându-se în osândire, adică în lipsa iubirii”.
La finalul cuvântului de învățătură, Părintele Arhiepiscop a îndemnat pe credincioșii prezenți să-și cerceteze în fiecare zi cugetul, să-și vadă propriile păcate și să vină cu pocăință la mărturisirea păcatelor, revenind în ascultarea de Părintele Ceresc.
