Slujire arhierească la hramul mănăstirii de sub stânca Izvorului Frumos

În fiecare an, în ziua de 20 iulie, numeroși pelerini se alătură monahilor de la Mănăstirea Pahomie, așezată sub stânca Izvorului Frumos, pentru a cinsti ocrotitorul, Sfântul Slăvit Prooroc Ilie Tesviteanul.

În cuvântul de învățătură, rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Arhiepiscop Varsanufie a evidențiat viața virtuoasă a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari sfinți ai Vechiului Testament.

„Sfântul Prooroc Ilie a trăit cu peste 800 de ani înainte de înomenirea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, care îşi luase de soţie o feniciană, Isabela din Sidon, închinătoare la Baal. Ahab a părăsit credinţa iudeilor şi a devenit şi el închinător la idoli, prigonind pe apărătorii dreptei credinţe. Atunci, Ilie l-a mustrat pe Ahab de idolatria în care căzuse poporul dar, văzând împietrirea regelui, i-a spus: «în aceşti ani nu va mai fi nici rouă, nici ploaie». Pe timpul secetei, Sfântul Ilie a stat la pârâul Cherit, unde a fost hrănit de corbi, apoi în casa unei văduve din Sarepta, unde a săvârșit mai multe minuni: a înmulţit făina, uleiul şi l-a înviat pe fiul gazdei. După această perioadă, Sfântul Ilie s-a reîntors la Ahab şi cu jertfa adusă pe muntele Carmel, jertfă asupra căreia Dumnezeu a trimis foc din cer, Proorocul a dovedit că străve­chea credinţă pe care el o apăra era credinţa cea adevă­rată. Poporul, văzând minunea pogorârii focului din cer, prinzând pe slujitorii lui Baal, i-a ucis. Prorocul Ilie a mai făcut şi alte minuni: a despărţit apa Iordanului şi a vorbit cu Dumnezeu pe muntele Horeb. De aceea, Sfântul Prooroc Ilie este un om însemnat înaintea lui Dumnezeu, datorită credinței și a râvnei sale pentru păzirea legăturii celei adevărate a omului cu Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

            Sfântul Ilie, a mai spus Chiriarhul Râmnicului, prin viața trăită în pustie, este considerat premergător al monahilor și al monahiilor, pentru că a sihăstrit în pustiul Hozevei și a fost hrănit în chip minunat de un corb și de un înger. Totodată, Sfântul Ilie preînchipuie pe Domnul Iisus Hristos Care a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair și pe prietenul Său, Lazăr.

            „Din viața lui învățăm că cel mai important lucru pentru noi este să păstrăm credința cea adevărată, așa cum a păstrat-o el. Chiar dacă vedem pe cei de lângă noi alunecând în înșelări, noi trebuie să păstrăm credința primită de la moșii și strămoșii noștri și care, la rândul lor, au primit-o de la preoții și arhiereii care sunt urmași ai Apostolilor Domnului Hristos, trimiși să propovăduiască Evanghelia Sa. Aceasta ne încredințează de cuvintele Mântuitorului Care spune că nu dobândim mântuirea dacă nu avem credință, iar credința o cultivăm aici, în casa lui Dumnezeu, ascultând și împlinind prin faptă Evanghelia Sa. Tot din viața Sfântului Ilie învățăm că este foarte important să ne încredem în puterea lui Dumnezeu. Sfântul Ilie nu s-a gândit la el, atunci când a oprit ploaia a mai cădea pe pământ, pentru că a avut nădejde că Dumnezeu nu-l lasă. La fel și noi să avem credința că Dumnezeu nu vrea să piardă pe nici unul dintre noi. Să cerem ajutorul lui Dumnezeu atunci când ne este greu, când vrem să împlinim poruncile Lui. Și nu este greu a le împlini, pentru că Dumnezeu, Care este bun și iubitor, ne cere să fim asemenea Lui, însă pentru aceasta trebuie să conștientizăm că sufletul nostru este plin de mândrie și nu poate să treacă peste jignirile și răutățile aproapelui. Dar când ajungem să iubim pe cei care ne fac rău, simțim o mare pace și dulceață care vine prin harul lui Dumnezeu în sufletul nostru”, a afirmat Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie.

            Istoria așezării sihăstrești de la poalele stâncii Izvorului Frumos coboară spre secolul al XVI-lea. Schitul a fost restaurat în anul 1684 de Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, însă din anul 1880 schitul a fost părăsit de monahi, transformându-se, odata cu trecerea timpului, în ruină. Forma actuală a locașului de cult se datorează lucrărilor de reconstrucție, începute de la nivelul ferestrelor, în anul 1952 și finalizate în anul 1956. Obștea monahală este îndrumată de protosinghelul Siluan Caracaleanu.