„Dumnezeu a scris numele Sfântului Arhidiacon Ștefan în ceruri și a așezat înaintea ochilor săi sufletești nădejdile Învierii și desfătările bunătăţilor îngereşti”

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sfântul Arhidiacon Ștefan a oferit dovada dragostei desăvârşite şi a prezenţei Duhului în inima sa. Virtuţile cu care și-a înfrumuseţat sufletul, Sfântul Arhidiacon Ștefan a oferit cea mai frumoasă mărturie despre viaţa pământească ca urcuş continuu către Împărăția Cerurilor. Mărturisește înaintea tututor că înrudirea pe care omul o are cu Dumnezeu se găseşte în suflet, descoperind deopotrivă semnificațiile cuvintelor: „ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu VIII, 36-37).

Inima sa ardea de dorința de a se uni cu Dumnezeu, de a ajunge la „starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”.

Având dragoste arzătoare pentru Dumnezeu şi dorul de a se uni cu Hristos, de a fi părtaș comuniunii desăvârșite, alege să urmeze Mântuitorului Hristos, să se lepede de sine și să-şi ia crucea martiriului, oferind cea mai frumoasă pildă de credință și de virtute. Pentru aceasta, Dumnezeu a scris numele său în ceruri și a așezat înaintea ochilor săi sufletești nădejdile Învierii și desfătările bunătăţilor îngereşti, care depăşesc puterea minţii şi a cuvântului. Suferind chinurile trupului a câştigat cununile slavei, fericirea drepţilor şi slava împărăţiei cerurilor.

Descoperim, așadar, că Mucenicul Ștefan L-a urmat pe Hristos în patimă, dar şi în slavă, spre a sta împreună cu El de-a dreapta Tatălui, deoarece comuniunea în suferinţă duce la comuniunea în slavă. Urmarea şi răsplata martiriului este participarea la slava lui Hristos precum şi veşnica unire cu El”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.