„Sfântul Ierarh Spiridon a mărturisit că Împărăția lui Dumnezeu este o realitate prezentă, pe care fiecare în parte trebuie să se străduiască să o dobândească”

Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „împlinirea voii lui Dumnezeu și rugăciunea sporesc puterile sufletești, iar Sfântul Episcop al Trimitundei, cu nezdruncinată credință, L-a mărturisit pe Mântuitorul Hristos drept Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu Adevărat. Pentru ierarhul cu viață sfântă, cel ce cinstește pe pe Dumnezeu preaslăvește deopotrivă Cele Trei Ipostasuri, mărturisind Sfânta Treime, neîmpărțită și nedespărțită. De aceea, Tatălui și Fiului și Duhului Celui Sfânt se cuvine slava, mulțumirea, cinstea și stăpânirea în veci. Dumnezeu-Tatăl este principiul născător al Fiului și purcezător al Duhului Sfânt.

În cadrul dezbaterilor teologice din secolul al IV-lea, a fost examinată natura deosebirii dintre Persoanele Sfintei Treimi; această dezbatere era absolut necesară în vederea elaborării unei formule trinitare, la rândul ei indispensabilă pentru mărturisirea credinţei. În acest context, mărturia Sfântului Ierarh Spiridon cuprinde învățăturile dumnezeiești, într-o fericită interpretare, pe cât de restrânsă în cuvinte, pe atât de cuprinzătoare ca sens. Astfel, sfântul a avut o contribuție decisivă la cristalizarea formulei trinitare. Sfânta Treime era o realitate înainte de a deveni o dogmă și era mărturisită de porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh!”.

Totodată, Sfântul Spiridon măr­turisește unitatea și unicitatea Bisericii, înțele­gând că este o taină a prezenței Dumnezeu, care cheamă întreaga făptură la această unitate: „ca să fie una precum suntem și Noi".

Sfântul Spiridon înțelege mântuirea ca participare la viața de comuniune a Sfintei Treimi, care se extinde între oameni și anticipează comuniunea tuturor în Împărăția lui Dumnezeu”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.