Sfântul Antonie a adunat poporul lui Dumnezeu la Sfânta Mănăstire Iezer
Luni, 23 noiembrie, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezer a fost prăznuit la Sfânta Mănăstire Iezer din județul Vâlcea. Ctitor și viețuitor al acestei mănăstiri, Sfântul Cuvios Antonie a adunat în zi de praznic sute de credincioși care s-au închinat sfintelor lui moaște.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, și Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. În cuvântul său de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a amintit credincioșilor viața plină de nevoințe duhovnicești a Cuviosului Antonie și pilda acestuia, care este de mare folos, atât pentru monahi, cât și pentru credincioșii din lume, care, mai mult decât oricând, trebuie să ne nevoiască în rugăciunea neîncetată a lui Iisus, ca singură metodă duhovnicească de a rezista grijilor lumești.
Mănăstirea Iezer se află în satul Cheia, din Băile Olăneşti, la 20 de kilometri vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Primii ctitori ai acestui sfânt locaș sunt Radu cel Mare (1377-1383) și fiul său Mircea cel Bătrân (1386-1418). În anul 1559, schitul a fost refăcut de voievodul Mircea Ciobanu, împreună cu soția sa, doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rareș (1527-1546). Biserica actuală a fost zidită de episcopul Ilarion și de schimonahul Antonie. În anul 1720 biserica a fost pictată de ieromonahul Nicolae. Mai târziu, schimonahul Antonie, ctitorul schitului, a fost canonizat, sub numele de Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcii. Vechea biserică a mănăstirii este închinată "Intrării în Biserică a Maicii Domnului". Mănăstirea are obște de maici.
Cuviosul Antonie a trăit în vremea domnitorului Matei Basarab și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu. Urmând sfatul duhovnicului său, starețul de la Schitul Iezeru-Vâlcea, a renunțat la plecarea în Sfântul Munte Athos și a îmbrățișat viața monahală în acest schit izolat. În anul 1690, luând binecuvântare, Sfântul Antonie s-a retras în pădurea de lângă schit, unde a săpat în piatră o peșteră, pe post de chilie și paraclis. În anul 1700, Schitul Iezeru era în parte ruinat, iar biserica de piatră se afla în paragină. Prin urmare, între anii 1700-1705, episcopul Ilarion al Râmnicului, împreună cu o parte din credincioşii satului Cheia, la îndemnul Pustnicului Antonie, a refăcut biserica de piatră şi chiliile. Sfântul Antonie de la Iezer s-a nevoit în sihastrie vreme de 28 ani și a trecut la cele veșnice la vârsta de 92 ani, înainte de anul 1714.
