Resfințirea bisericii Mănăstirii Surpatele

Înaltpreasfinția Sa, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte membri ai Permanenței Consiliului Eparhial, a săvârșit slujba de resfințire a ctitoriei doamnei Maria Brâncoveanu, după lucrările de restaurare desfășurate la exterior și acoperiș.

După slujba de sfințire, Părintele Arhiepiscop a săvârșit Sfânta Liturghie la altarul de vară din curtea mănăstirii.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Chiriarhul Râmnicului a arătat că „Duminica Sfinţilor români, ce urmează după  Duminica Pogorârii Duhului Sfânt și a Tuturor Sfinților, este închinată sfinţeniei izvorâtă sau rodită în și din neamul nostru românesc. Darurile lui Dumnezeu revărsate în lume prin Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, au rodit și continuă și astăzi să rodească în neamul nostru. Imediat după ce Sfinții Apostoli Andrei și Filip au semănat în inimile credincioșilor sămânța Evangheliei, rodul misiunii acestora nu s-a lăsat așteptat. Încă din secolul III se cunosc nume de sfinți care s-au nevoit pe pământul românesc. Cu siguranță că mulți au dobândit sfințenia în acest neam încă dinainte de secolul III, fără să le cunoaștem numele. Condițiile recunoașterii unui sfânt acestea sunt: să aibă o credință dreaptă, să fie recunoscuți de către poporul lui Dumnezeu și, de asemenea, să facă semne și minuni”.

Înaltpreasfinția Sa a subliniat că tradiția cinstirii sfinților români nu este nouă, întrucât sfințenia și faptele luminoase ale acestora au fost păstrate în memoria poporului și a slujitorilor sfinților altare întrucât: „există liste de sfinți atât în Țara Românească cât și în Moldova încă din secolul al XVII-lea. Datorită însă vitregiilor vremurilor, pe de o parte robia turcilor, pe de altă parte jugul regimului ateisto-comunist, s-a întâmplat ca primele canonizări în Biserica Ortodoxă Română să fie în deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, când a fost canonizat Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, cel care ocrotește această eparhie, după ce timp de optsprezece ani a slujit aici ca ierarh.

Numai din ținutul acesta binecuvântat al Vâlcii avem un număr foarte mare de sfinți, nemaivorbind de Moldova și celelalte zone ale țării noastre. Astfel, în eparhia noastră avem o serie de ocrotitori, precum Sfinții Ierarhi Calinic de la Cernica și  Antim Ivireanul, cuvioși, precum Sfântul Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița, Sfântul Antonie de la Mănăstirea Iezer și alții, avem sfinți voievozi, pe Sfântul Constantin Brâncoveanu și pe Sfântul Neagoe Basarab care și-a petrecut copilăria în ținuturile Vâlcii, iar soția sa, călugărindu-se, a trăit ca viețuitoare la Mănăstirea Ostrov”.

Totodată, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a arătat că procesul de canonizare nu aparține doar trecutului, ci rămâne o preocupare actuală a Bisericii iar „anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, au fost canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, patru dintre cuvioșii secolului al XVII-lea, patru mari sihaștri, Daniil și Misail de la Mănăstirea Turnu și Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stănișoara, canonizare care va fi proclamată oficial în luna septembrie a acestui an. Toți sfinții aceștia sunt rugători în cer pentru noi. Sfinții români mijlocesc nu numai pentru bisericile care le-au fost închinate, dar și pentru întreg neamul românesc care trăiește pe aceste meleaguri”.

Descoperind semnificația slujbei de sfințire a bisericii,  Părintele Arhiepiscop a subliniat că  „ziua aceasta este o zi deosebită pentru Mănăstirea Surpatele, ctitoria soției domnitorului sfânt Constantin Brâncoveanu, doamna Maria, care a și îmbogățit-o cu multe danii pe care le-a făcut și care au rămas de-a lungul vremurilor ca o mărturie a dragostei acestor oameni, care L-au iubit pe Dumnezeu. Dacă cu mai mult timp în urmă pictura acestei biserici a fost restaurată, se cuvenea ca și exteriorul ei să fie reînnoit și să se restaureze tabla de plumb cu care este acoperită”. Apreciind eforturile obștei monahale în lucrarea de restaurare a locașului de cult, precum și sprijinul altor binefăcători și noi ctitori, Înaltpreasfinția Sa a acordat Gramata de ctitorire Familiei Maria și Ion Tudor din Râmnicu-Vâlcea.

Întrucât la data de 12 iulie este sărbătorit al doilea hram al mănăstirii, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Smolenskaia”, a avut loc și procesiunea cu acest odor de mare preț aflat în mănăstire, Chiriarhul Râmnicului precizând că „am rânduit ca în fiecare an, prima Duminică din luna iulie să fie Duminica în care să prăznuim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la această mănăstire, Icoana Maicii Domnului „Smolenskaia”, darul cel mai de preț al acestei sfinte mănăstiri. Icoana Maicii Domnului „Smolenskaia”, este icoana în fața căreia s-au rugat mulți oameni și au primit ajutor și mângâiere. Această icoană și-a câștigat acest renume de făcătoare de minuni datorită multor binefaceri și mângâieri, dăruite celor care au cerut ajutorul Maicii Domnului înaintea ei.

Maica Domnului este ocrotitoare, ajutătoare și multfolositoare pentru toți cei care îi cer ajutorul. Maica Domnului este cinstită, de asemenea, mai mult decât îngerii, mai mult decât serafimii și decât heruvimii. Ea este împărăteasa cerului și a pământului.

Să cerem ajutorul Maicii Domnului în fiecare zi și, de asemenea, vă îndemnăm să cercetați Sfânta Scriptură și să încercăm să devenim, prin mărturisirea dreptei credințe, noi înșine apostoli pentru cei care nu au putut participa la sfintele slujbe, după porunca Mântuitorului adresată tuturor în Evanghelia citită astăzi: „Vino după Mine!”, și-a încheiat cuvântul de învățătură Părintele Arhiepiscop.