„Părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Zaharia și Elisabeta, au fost călăuziți tainic de Dumnezeu”, a spus Chiriarhul Râmnicului
„Sfântul Ioan a închis șirul proorocilor care au prevestit întruparea Mântuitorului Hristos, arătând lumii pe Cel proorocit, fapt pentru care este numit cel mai mare dintre prooroci și este cinstit în rândul sfinților: „adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei XI, 71). Viețuirea sfântului, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, era una aspră, cu hrană pustnicească, însă împodobită de mulțimea virtuților sale”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Sărbătoarea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de Vară al Catedralei Arhiepiscopale Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea.
În continuarea cuvântului de învățătură, Chiriarhul Râmnicului a subliniat: „s-a născut din făgăduinţă sfântă, fiind fiul arhiereului Zaharia şi al cuvioasei Elisabeta, rudenia Maicii Domnului. Aflându-se Elisabeta înaintată în vârstă, Dumnezeu s-a îndurat de rugăciunile ei și ale soţului ei, dăruindu-le un prunc, a cărui naştere s-a vestit prin Arhanghelul Gavriil, cel ce i-a binevestit şi Sfântei Fecioare Maria, Nașterea Mântuitorului Hristos.
Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Ioan, «Îngerul Pustiei», ca pe cel ce a deschis calea Domnului şi a mers mai înainte la iad, ca să binevestească Învierea. Iar o dată cu el îi cinsteşte și pe fericiţii săi părinţi, care au împlinit toată dreptatea Legii celei Vechi, din care Legea cea Nouă a crescut ca o împlinire dumnezeiască şi ca o arvună a Ierusalimului ceresc.
Părinții Sfântului Ioan Botezătorul „erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi rânduielile Domnului” (Luca I, 6). Astfel, Zaharia și Elisabeta s-au arătat a fi chipuri ale sfințeniei și ale ascultării spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Împreună au fost călăuziți tainic de Dumnezeu, cunoscând că cele întâmplate sunt mai presus de minte, de cuvânt şi de înţelegere, fapt pentru care alături de bucuria resimţită în momentul nașterii Sfântului Ioan, Zaharia, fiind învăluit de Duhul Sfânt, a proorocit: „Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii” (Luca I, 76-79).
Fără puterea harului care eliberează de patimi şi curăţă sufletul de întinăciunea patimilor, viaţa spirituală nu se poate consolida sau adânci, fiindcă libertatea nu este asigurată pentru credincios decât de harul Duhului Sfânt”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
