„Inima rămasă legată exclusiv de bunurile trecătoare nu poate înțelege că prezența lui Dumnezeu este cel mai mare dar”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie
„Pericopa evanghelică relevă întâlnirea dintre Dumnezeu și omul ajuns la limita înstrăinării de sine. Cei doi demonizați din ținutul Gadarei nu înfățișează doar drama unor persoane stăpânite de puterile întunericului, ci devin icoana oamenilor care, despărțindu-se de Dumnezeu, își pierde unitatea lăuntrică și adevărata libertate. Omul nu poate exista în deplinătatea ființei sale decât în comuniune cu Izvorul vieții”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 5 iulie, la Parohia Mateești din Protoieria Horezu.
Chiriarhul Râmnicului a arătat că „prezența Mântuitorului Hristos schimbă întreaga ordine a lucrurilor. Demonii L-au recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, mărturisind, chiar fără voie, că adevărata stăpânire asupra lumii aparține Creatorului. Puterea Mântuitorului Hristos nu se manifestă prin constrângere, ci prin plenitudinea vieții dumnezeiești, înaintea căreia întunericul nu poate rămâne.
În cei doi demonizați vedem chipul omului care și-a pierdut liniștea inimii și capacitatea comuniunii. Păcatul nu îl desființează pe om, dar îi întunecă transparența către Dumnezeu și către aproapele. El introduce dezbinare acolo unde firea fusese zidită pentru unitate și iubire. De aceea, minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos nu este doar o eliberare de sub puterea demonilor, ci o restaurare a persoanei.
Totodată, cererea demonilor de a intra în turma de porci descoperă caracterul profund distructiv al răului: „Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci” (Matei VIII, 31), iar Domnul le-a răspuns printr-un singur cuvânt: „Duceți-vă!” (Matei VIII, 32).
Sfântul Ioan Gură de Aur învață că demonii nu puteau intra nici măcar în turma de porci fără îngăduința lui Dumnezeu. Prin aceasta, Evanghelia arată limpede că diavolul nu are o putere autonomă asupra creației. El scrie că Domnul a îngăduit aceasta „ca să învețe pe toți cât de mare este răutatea demonilor și că, dacă li s-ar îngădui, ar pierde chiar și pe oameni”.
După îngăduință, turma de porci s-a aruncat în mare și a pierit în valuri (Matei VIII, 32). Evanghelistul Matei nu prezintă acest fapt ca pe o simplă consecință spectaculoasă a minunii, ci ca pe o descoperire a naturii autentice a lucrării demonice. Ceea ce până atunci era ascuns în sufletele celor doi demonizați a devenit vizibil pentru toți cei prezenți.
În același timp, pierderea turmei a provocat neliniștea locuitorilor din Gadara, însă Fiul lui Dumnezeu a arătat că salvarea a doi oameni valorează infinit mai mult decât orice avere. Sfântul Ioan Gură de Aur observă că Dumnezeu îngăduie această pierdere tocmai pentru a învăța că bunurile materiale trebuie să rămână în slujba vieții, iar nu viața în slujba bunurilor. Atunci când oamenii Îl roagă pe Domnul Hristos să plece din hotarele lor, ei dezvăluie că prețuiesc mai mult câștigul material decât restaurarea semenilor lor.
Așadar, inima rămasă legată exclusiv de bunurile trecătoare nu poate înțelege că prezența lui Dumnezeu este cel mai mare dar”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
