Ziua Națională sărbătorită la Râmnicu-Vâlcea

În deschidere, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit Slujba Te Deum, după care au fost prezentate mesajele autorităților locale și a avut loc depunerea de coroane de flori, la baza Statuii Independenței. Manifestările au fost încheiate cu defilarea gărzii de onoare, în prezența unui public numeros, însuflețit de preţuirea şi dragostea faţă de poporul român.

În mesajul transmis cu acest prilej, intitulat Unitatea de credință – fundament pentru unirea Neamului românesc, Chiriarhul Râmnicului a subliniat că „acum 99 de ani, la 1 decembrie 1918, s-a împlinit visul milenar al românilor de a trăi într-o țară unitară și liberă. Multă vreme, românii au fost nevoiţi să trăiască în provincii diferite ale aceluiaşi Neam: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Au trăit despărţiţi, de multe ori sub stăpâniri străine de Neamul acesta, însă niciodată nu și-au uitat credința ortodoxă și limba românească.

Marea Unire de la 1 decembrie 1918 a fost sărbătorită încă din anul 1919, amintind de momentul istoric de pe Câmpul lui Horea din Alba Iulia, cetatea istorică a Neamului sfânt românesc.

Fără îndoială, la realizarea unităţii noastre într-un singur stat, independent şi unitar, un rol important l-a avut Biserica, care nu a ţinut niciodată seama de graniţele impuse politic de autorităţile statale, ci s-a implicat intens în realizarea visului de veacuri al românilor. Ierarhii Bisericii strămoșești din Țara Românească, de veacuri bune, trimiteau cărți în limba română, hirotoneau episcopi și preoți și sprijineau material pe creștinii dreptslăvitori din Transilvania.

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Biserica românească a fost reprezentată de cei 5 episcopi, 4 vicari, 10 delegaţi ai Consistoriilor ortodoxe şi ai Capitlurilor diecezane greco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al Institutelor teologice-pedagogice şi câte doi reprezentanţi ai studenţilor de la fiecare Institut teologic, la care s-au adăugat numeroşi preoţi şi învăţători ai şcolilor confesionale, aleşi ca delegaţi oficiali.

Încă la 1 decembrie 1918 era recunoscut aportul Bisericii la realizarea Marii Uniri, alături de celelalte instituții ale Neamului nostru: „Instrucţiunile pastorale ale vlădicilor, sfaturile cronicarilor şi istoricilor, versurile poeţilor, predicile preoţilor, articolele ziariştilor care au făcut din meşteşugul lor un apostolat, au trezit în sufletul poporului conştiinţa naţională“. Ziarul Lumina din 1918 arăta că preoţii ortodocşi care au luptat pentru păstrarea „în deplină curăţie românească a limbii, legii şi moşiei strămoşeşti, care cu sufletul lor cald de însufleţire curată au uscat umezeala temniţelor de stat, porneau acum, cu crucea în fruntea oastei lor creştine, pentru a pune umărul la înfăptuirea idealului întregii suflări româneşti“ (Lumina, An I (1918), nr. 45, p. 1).

Sărbătoarea de astăzi este cel mai potrivit moment pentru a recunoaște unitatea Neamului românesc în cursul istoriei ca și consecință a identității spirituale creștine a poporului nostru. Unitatea noastră ca popor are, de bună seamă, ca temelie, identitatea spirituală a noastră ca popor creștin. Nașterea noastră ca popor a fost dublată de nașterea noastră întru Hristos, deoarece încreștinarea poporului nostru de către Sfinții Apostoli Andrei și Filip s-a făcut odată cu etnogeneza poporului român. Conştiinţa Neamului nostru este păstrată, fără doar şi poate, prin conjugarea lucrării Statului cu Biserica. Ajutorul pe care Biserica îl dă cetățenilor rămâne real câtă vreme ea rămâne neangajată politic, după expresia teologului Georgios Mantsaridis.

Voievozii, domnitorii și regii acestei țări s-au jertfit pe ei pentru împlinirea idealului dintotdeauna al românilor, care la 1 decembrie 1918 s-a putut realiza: unitatea și libertatea Neamului românesc. Cele mai vechi instituţii ale Neamului românesc, Biserica şi Armata, care au avut contribuția majoră la realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, sunt încă instituţiile marcante ale ţării noastre. Biserica dintotdeauna a apărat integritatea spirituală a Neamului românesc, care a menţinut în unitate poporul român, iar Armata a apărat integritatea teritorială a acestuia, dar mai mult decât atât a sprijinit Biserica şi prin cultivarea valorilor reale ale umanităţii: dreptate, adevăr, curaj, onoare şi credinţă. Conştiinţa Neamului acesta este păstrată, fără doar şi poate, prin neobosita luptă dusă de aceste două instituţii. Biserica Ortodoxă se roagă fără încetare în slujbele ei pentru „iubitoarea de Hristos armată”, care prin jertfă luptă pentru Neamul românesc.

Respectul față de valorile Neamului nostru reprezintă o datorie a oricărui cetățean și, cu atât mai mult, a celor care conduc societatea românească de astăzi. A încerca în oricare fel să schimbăm valorile Neamului românesc înseamnă a încerca să distrugem conștiința acestui Neam, pentru care s-au jertfit înaintașii noștri.

Fără a ne păstra conștiința de Neam, fără a lupta pentru unitatea noastră, fără a păstra nealterată credința noastră ortodoxă pe care am primit-o ca dar suprem de la moșii și strămoșii noștri, nu ne putem arăta vrednici de jertfa pe care aceștia au făcut-o pentru ființarea noastră ca Neam.

Rugându-ne împreună acum pentru păstrarea unității Neamului românesc, vă urez tuturor la mulți ani întru unitatea credinței și a Neamului românesc spre dobândirea împreună a Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu”.

Statuia Independenței, opera sculptorului Ion Iordănescu, a fost executată cu ajutorul veteranului de război dr. Gheorghe Sabin. Monumentul, simbolizând „România cu chip îndurerat pentru fiii căzuți vitejește în lupte”, a fost dezvelit la data de 17 mai 1915 și îi cinstește pe eroii vâlceni căzuți în Războiul de Independență (1877-1878), precum și pe soldații și ofițerii morți în Campania din 1913.