Înaltpreasfinţitul Varsanufie: „Sfânta Maria Egipteanca ne încredințează că Dumnezeu ne iartă păcatele dacă noi ne curățim inima și ne străduim să ne sfințim viața”

Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica parohială, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cuvântul  de învățătură adresat părinților slujitori și credincioșilor prezenți, Chiriarhul Râmnicului a descoperit chipurile ascetice și modelele de desăvârșire ale sfinților prăznuiți în duminicile Postului Mare, arătând că „în această duminică, Sfânta Maria Egipteanca ne încredințează că Dumnezeu ne iartă păcatele dacă noi ne curățim inima și ne străduim să ne sfințim viața”.

Părintele Arhiepiscop a prezentat viața Sfintei Cuvioase Maria: „Sfânta s-a născut în Egipt, iar la vârsta de 12 ani, a plecat la Alexandria, unde timp de 17 ani s-a dedat la desfrânare trupească. O călătorie a acestei tinere la Ierusalim avea să determine schimbarea vieții sale prin renunțarea la viața păcătoasă în care a trăit până atunci și asumarea unei vieți pustinicești în care s-a arătat a fi un model al pocăinței. Schimbarea vieții sale s-a produs în biserica unde Sfânta Cruce era așezată spre închinare și unde, dorind Maria să intre în biserică, nu reuşea, pentru că o putere nevăzută o ținea deoparte. Și a mărturisit Sfânta Maria după anii petrecuți în pocăință că „abia oarecând mi-am revenit în simţire şi am înţeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viaţă al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina faptelor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui şi a mă bate în piept, scoţând suspinuri din adâncul inimii mele”. Rugându-se la icoana Maicii Domnului și făgăduind că-și va îndrepta viața, a reuşit să intre în biserică şi să se închine la Sfânta Cruce. După ce a mulţumit apoi Maicii Domnului pentru ascultarea rugăciunii, a trecut Iordanul și acolo, în pustie a trăit  47 de ani ducând o viață ascetică, rugându-se neîncetat și luptându-se cu „poftele cele nebuneşti”.

Întâlnirea după această îndelungă perioadă cu părintele Zosima a constituit prilejul prin care faptele sale de pocăință cele bineplăcute înaintea lui Dumnezeu au fost așezate în sinaxarele Bisericii, iar acest părinte duhovnicesc a descoperit și faptul că la momentul de rugăciune, sfânta se ridica cu trupul „ca un cot, stând în văzduh şi rugându-se”. 

Modul în care Sfânta Maria s-a pocăit de păcatele săvârșite în tinerețea sa, convorbirea acesteia cu Sfântul Zosima și  sfârșitul vieții sale pământești, arată cât de minunate sunt roadele pocăinței. De aceea, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca rămâne un exemplu de pocăință, care ne întărește și pe noi în viața nostră duhovnicească pentru a-L ruga pe Dumnezeu: „Doamne nu ne pomeni păcatele noastre până în sfârșit”. Convertirea Sfintei Maria Egipteanca este și un model de trăire a credinței mărturisită prin fapte, și de aceea și noi trebuie să devenim mărturisitori ai credinței celei adevărate prin ascultare față de Biserică și săvârșirea faptelor celor bineplăcute lui Dumnezeu.

Învățăm, așadar, în duminica aceasta că trebuie să ne pară rău de păcatele pe care le-am săvârșit, să le mărturisim duhovnicului, și să ne îndreptăm viața având credință tare și nădejde că Dumnezeu ne iartă păcatele dacă noi ne curățim inima”, a arătat Înaltpreasfinția Sa.