Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Asumarea Crucii înnobilează viața creștinului”
„Îndemnul Fiului lui Dumnezeu: „oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu VIII, 34), este chemarea la viață virtuoasă și comuniune, pentru că, învață Sfântul Grigorie Palama: „a urma lui Hristos înseamnă a trăi potrivit Evangheliei Sale, dând pildă de toată virtutea şi cucernicia”. Asumarea Crucii înnobilează viața creștinului, întrucât purtarea Crucii proprii este însoțită de Crucea lui Hristos, Care nu a purtat-o pentru Sine, ci pentru lumea întreagă”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 17 septembrie, la Parohia Spinu din Protoieria Călimănești.
Înaltpreasfinția Sa a reliefat faptul că „este necesară acceptarea, asumarea și ridicarea Crucii de fiecare dintre noi, iar atunci când „crucea personală a fiecăruia se unește cu cea a lui Hristos, atunci puterea și lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere și orice dar desăvârșit”, arată Sfântul Teofan Zăvorâtul. De aceea, în Acatistul Sfintei Cruci o numim „odor veselitor al Cuvântului”, iar îmbrățișarea Crucii este deopotrivă măsura lepădării de sine, a dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele, a smereniei, bunătății și jertfelniciei și a tuturor virtuților care împodobesc sufletul nostru.
Cele două condiţii: lepădarea de sine şi purtarea Crucii, se așază la temelia vieții duhovnicești în care, lepădând înrobirea simţurilor, avansăm prin suportarea necazurilor şi a durerilor către unirea cu Hristos, Cel ce ne devine tot mai interior, şi ne transformă, tainic, El ajungând să fie subiectul voinţei şi lucrării noastre, iar noi subiectul lucrării Lui dumnezeieşti, adică al harului. Pentru aceasta, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă că atunci când luăm Crucea „să ne purtăm aşa, ca să ne facem numai ai lui Dumnezeu Singur, răspândind prin toate mişcările sufleteşti şi trupeşti strălucirea razelor dumnezeieşti”.
De aceea, primirea Crucii trebuie să o vedem și ca răspuns față de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care, în diferite chipuri, ne poartă spre bucuria comuniunii veșnice și, în acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa cea neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce. Şi, după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri. Deci, o poţi duce! Ţine-o bine şi urcă pe Golgota spre Înviere!”
Așadar, îndemnul Mântuitorului de a ne purta Crucea cu răbdare și demnitate este un act revelator, pentru că omului îi este dificil să descopere roadele asumării celor ce par că îngrădesc libertatea noastră și, mai ales, a acelora care vin asupra noastră sub chipul încercărilor și chiar a suferințelor de tot felul, care dau pricină cârtirii, atunci când suntem lipsiți de o adecvată înțelegere spirituală.
Însă, dincolo de simbol și de puterea noastră de înțelegere a tainei lui Dumnezeu, Sfânta Cruce este, cu certitudine, singura cale spre Înviere”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
