Chiriarhul Râmnicului a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Arhiepiscopală în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim

În cadrul Sfintei Liturghii a fost citită pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul XII, versetele 1-18, care prezintă Ungerea Mântuitorului Hristos în Betania, dar și Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim.
Semnificația duhovnicească a Sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim a fost prezentată de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie în cuvântul de învățătură, unde a reliefat: „Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Fiul lui Dumnezeu a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, ca pe Mesia și Împăratul lui Israel. Mulțimile, în semn de bucurie, așezau pe cale ramuri de finic, simbolul biruinței. Acest fapt este relatat în Sfânta Scriptură și slăvit în cântările liturgice ale Praznicului: „Stâlpări de fapte bune să aducem, fraților, lui Hristos Dumnezeu, Celui ce vine ca un om să pătimească de bunăvoie pentru noi, ca să dăruiască tuturor nepătimire, cu puterea Dumnezeirii!” 
Intrarea Domnului în Ierusalim vesteşte apropierea Patimilor Sale şi a Slăvitei Învieri. În acest sens, părintele Alexander Schmemann arăta că „întreaga săptămână ce decurge din Praznicul Floriilor este prăznuită în contemplaţia duhovnicească asupra viitoarei întâlniri dintre Hristos şi moarte, întâi în persoana prietenului Său, apoi în însăşi moartea lui Hristos. Este apropierea acelui „ceas al lui Hristos” despre care El a vorbit adesea şi spre care este orientată întreaga Sa slujire pământească”. Acest lucru este descoperit și de cântarea liturgică: „Intrând Tu, Doamne, în sfânta cetate, şezând pe mânz, Te-ai sârguit să vii spre Patimi, ca să plineşti Legea şi proorocii”.
Într-adevăr,  spune Sfântul Luca al Crimeei, „este limpede că fiecare, văzând cele ce se petreceau, trebuia să-şi amintească de spusele prorocului Zaharia: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată, împăratul tău vine la tine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe fiul celei de sub jug (Zaharia IX, 9). Şi totuşi, cărturarii, fariseii şi arhiereii, care ştiau această prorocie, sufereau şi cârteau, iar în cele din urmă, nemaiputând răbda, I-au zis Domnului: „Ceartă-i, Tu nu auzi ce zic?” Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit că „din gura pruncilor şi a celor ce sug ţi-ai pregătit laudă”? Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga (Matei XXI, 16; Luca XIX, 39-40).
Intrarea Domnului în Ierusalim a fost aclamată de întreg poporul: „Osana Fiului lui Dumnezeu, bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului!”, însă era însoţită și de pacea mai presus de cuvânt a Mântuitorului Hristos, Care cunoștea că urmau Sfintele Pătimiri. 
De aceea, cerem la acest Praznic ca, prin milostivirea Sa nespusă, Mântuitorul Hristos să ne facă biruitori asupra patimilor şi să ne învrednicească să vedem şi biruinţa Sa cea luminată asupra morţii, precum şi învierea Sa cea strălucitoare şi de viaţă făcătoare”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.