Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Parohia Fometești
„Viața noastră este un dar și o chemare a iubirii Preasfintei Treimi și, de aceea, capătă sens numai dacă rămâne puternic unită cu Mântuitorul Hristos, în comuniune și în rugăciune, unde, deopotrivă, experimentăm iubirea Tatălui și sfințenia Sfântului Duh”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, cu prilejul sfințirii bisericii cu hramurile Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Ierarh Teotim de la Parohia Fometești, din comuna Slătioara, satul Florești.
În cuvântul împărătășit preoților și credincioșilor care au participat la Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a vorbit despre însemnătatea rugăciunii în viața creștinului, aceasta fiind „cea care ne face să-L recunoaștem pe Dumnezeu ca început și sfârșit al întregii noastre vieți. Rugăciunea este dialogul omului cu Dumnezeu, motiv pentru care ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat” (I Tesaloniceni V,17). Experienţa unei relaţii profunde a omului cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii a constituit una dintre cele mai frumoase şi eficiente modalităţi de manifestare a credinței, o expresie a îndelungatei căutări a lui Dumnezeu de către om, în care, din statutul de fiu, adresează nesfârșite cereri către Părintele Ceresc, deopotrivă cu legământul asumat în fața lui Dumnezeu pentru împlinirea celor făgăduite.
Totodată, ducând o viață cucernică, împodobită cu virtuți și fapte bune, preamărim numele lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Biserica cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, lucrată în lemn de stejar, s-a ridicat pe la anul 1760 prin străduința Preotului Arap Florescu, pentru nevoile duhovnicești și râvna sfântă ale binecredincioșilor creștini din acest sat, care au contribuit prin jertfă și osteneală la edificarea casei Preabunului Dumnezeu. Se cunoaște faptul că, dintru început, biserica nu a primit podoabă iconografică iar aceasta s-a datorat arhitecturii și structurii de lemn masiv. Pentru acest fapt au deservit spre închinare, vreme îndelungată, icoanele zugrăvite în ulei pe lemn și realizate prin măiestria unor meșteri care s-au aflat în slujba oamenilor cu iubire pentru arta creștină strămoșească.
După a doua jumătate a secolului al XIX–lea, ușile preafrumoasei case a Domnului au fost închise cultului din pricina vitregiilor vremii și a intemperiilor care au lăsat urme adânci în viața eclesială a locuitorilor satului Florești.
De-a lungul timpului s-au inițiat numeroase demersuri pentru consolidarea și repararea bisericii. Astfel, pe la anul 1937 a fost necesară intervenția binecredinciosului Gheorghe Pătruca Toma, care a ajutat la realizarea învelitorii din șiță de brad și în pardosirea dușumelei cu scândură de plop. În anul 1967, prin inițiativa dascălului Petre Chivu, el însuși tâmplar, s-a pardosit cu scândură pridvorul din tinda bisericii iar pentru realizarea acestor lucrări au contribuit și enoriași iubitori de Dumnezeu.
Lucrările de restaurare actuale au început în anul 2015, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, și s-au finalizat în anul 2022.
La interior, s-a consolidat mai întâi vechea structură din lemn de stejar care a fost întărită prin montarea unui sistem de fixare și prindere din bare de fier peste care s-a aplicat un strat de frescă, s-a realizat pictura executată în tehnica frescó de către zugravul Nicolae Piscupu, s-a executat aplicarea unei noi pardoseli de marmură, s-au achiziționat un frumos iconostas și o axioniță, și de asemenea s-a refăcut instalația electrică. În Sfântul Altar s-a restaurat Sfântul Prestol deasupra căruia s-a așezat o lastră de marmură pentru a se săvârși în bună rânduială Dumnezeiasca Liturghie și celelalte slujbe, s-au confecționat veșminte pentru Sfânta Masă și s-au achiziționat obiecte de cult necesare slujirii lui Dumnezeu și spre folosul duhovnicesc al credincioșilor.
La exterior, acoperișul a primit o nouă învelitoare de șiță și s-au restaurat clopotnița și prăznicarul.