„Dumnezeu Se descoperă în mod tainic omului ca iubire desăvârșită”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Mănăstirea Cornet

Înaltpreasfinția Sa, tâlcuind pericopa evanghelică a vindecării slăbănogului din Capernaum, a reliefat: „Mântuitorul Hristos, văzând credința celor care purtau patul slăbănogului, a zis acestuia: „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” (Matei IX,2). Dumnezeu, acordându-i iertarea, mântuieşte omul întreg: trup şi suflet. Oare nu pentru aceasta S-a întrupat Domnul Hristos, după cum învață Sfântul Grigorie Palama: „S-a făcut om ca să dezlege legătura păcatului; să curăţească întinăciunea cea după trup; să vădească dragostea lui Dumnezeu pentru noi; să arate până la ce adâncime ne-am înfundat în prăpastia relelor, încât a fost nevoie de întruparea lui Dumnezeu; să Se facă nouă pildă a smereniei care cuprinde trupul şi pătimirea lui şi care este leac semeţiei; să arate că este bună firea noastră zidită de Dumnezeu”.
Dumnezeu Se descoperă în mod tainic omului ca iubire desăvârșită. Nu a cercetat dorința slăbănogului, ci a răsplătit rugăciunea de mijlocire a celor care se apropiau cu inima îndurerată de suferința aproapelui. Vorbește Domnul despre aceștia ca despre unii care erau într-adevăr uniți în credință, iar binele săvârșit ca manifestare a credinței și rugăciunii comune devine un act bineplăcut înaintea lui Dumnezeu, Care îi oferă slăbănogului ceea ce nimeni nu i-ar fi putut da vreodată: iertarea păcatelor. Cuvintele Domnului cutremură sufletele cărturarilor și creează o bucurie negrăită celor care își manifestaseră credința prin purtarea de grijă față de aproapele.
Domnul îi îndeamnă pe aceia cu viaţă curată să aibă multă credinţă, iar pe cei cu credinţă să aibă şi viaţă curată. Inima trebuie să fie curată, adică să se fi tămăduit de patimi şi de gânduri rele şi sufletul şi mintea”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.