„Dumnezeu îl vindecă pe slăbănogul de la Vitezda și de paralizia păcatului, nu doar de cea trupească”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob”
„Slăbănogul de la Vitezda este un model de asumare a suferinței. Cei treizeci și opt de ani pe care acela i-a petrecut în suferință reprezintă un timp al rugăciunii și al smereniei, un timp al apropierii de Dumnezeu, printr-o credință puternică și o nădejde nezdruncinată care i-au devenit, de altfel, izvorul nesecat de răbdare, asemănându-se oarecând dreptului Iov”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 26 mai, la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - Țara Loviștei.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „tămăduirea slăbănogului a fost un act al iubirii lui Dumnezeu, pentru că, Domnul „Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Și bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea (Ioan V, 6- 7). Acest dialog așază înaintea ochilor noștri sufletești bunătatea Mântuitorului Hristos și blândețea bolnavului, care nu-I cere Fiului lui Dumnezeu vreun lucru anume, deși, în chip tainic, nădăjduia întâlnirea Omului care să-l arunce în scăldătoare.
Însă Mântuitorul cunoștea tainele sufletului slăbănogului, cum de altfel, cunoștea toată slăbiciunea firii omenești pe care dorea să o ridice de sub stricăciunea morții și a suferinței, spre a-i dărui viață veșnică.
De aceea, după ce l-a tămăduit, aflându-l în templu, Fiul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău (Ioan V, 14). Dumnezeu îl vindecă astfel și de paralizia păcatului prin Cuvântul Cel Dătător de Viață, nu doar de cea trupească.
Mântuitorul arată legătura strânsă dintre păcat şi boală, dintre pocăinţă şi vindecare. Aceasta dovedeşte desigur că boala paraliticului fusese cauzată de păcat. Deoarece el a mers în drumul păcatului şi al stricăciunii, rezultatul a fost slăbirea trupului, îmbolnăvirea. Hristos l-a avertizat că dacă se va întoarce la păcat, se va întoarce asupra lui rezultatul păcatului, în suflet şi în trup.
Vindecarea este darul lui Dumnezeu iar îngerul care se cobora în scăldătoare era un vestitor al Duhului Sfânt, spre a ne încredința că pentru vindecare și dobândirea vieții veșnice trebuie să primim „baia” harului dumnezeiesc. Dacă la scăldătoarea Vitezda o putere a lui Dumnezeu tulbura apele și numai primul care se arunca în apă se vindeca de orice boală, iar mângâierea era una trupească (Ioan V, 4), apa cea nouă a Botezului, mișcată de suflarea de-viață-dătătoare a Duhului Sfânt, spală păcatele tuturor și pe toți îi naște din nou, mutându-i de la moarte la viața veșnică (Ioan V, 24)”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
