Paraclisul Inătești

Schitul Inătești din Râmnicu Vâlcea a fost construit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca metoc al Sfintei Mănăstiri Cozia. Din ansamblul arhitectural al schitului se mai pastrează astăzi doar biserica veche, folosită ca Paraclis de Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea.

La 1388, Mircea cel Bătrân întărește printr-un hrisov mai multe moșii către Sfânta Mănăstire Cozia, printre care și cea de la Inătești. Istoricii cred că înaintea actualei biserici a existat o biserică mai veche, ctitorită pe această moșie de către Vasile monahul. Se crede că biserica a fost incendiată și distrusă de turci, în timpul războiului cu austriecii.

Biserica actuală, închinată Bunei Vestiri, a fost construită la 1747, în vremea episcopului Climent, de către jupânii Moldoveanu și Grigorie din Sibiu, în curtea feudală a boierului Tatu din Râmnicu Vâlcea. Pictura bisericii a fost executată între anii 1751-1753.

De-a lungul vremii, biserica a fost refăcută de mai multe ori, în anii 1862-1864, 1902-1903 și 1991-1998, când este consolidată, iar pictura este restaurată. Pentru vechimea și arhitectura ei, biserica a fost înscrisă în lista monumentelor istorice.

Schitul Inătești a funcționat până la 1863, când a avut loc secularizarea averilor mănăstirești. Pentru o vreme, chiliile mănăstirii au fost folosite pentru arestarea preventivă a infractorilor. După aceea, aflându-se pe moșia boierului Olănescu, biserica a devenit paraclis boieresc.

La 1903, biserica a fost reparată și transformată în biserică parohială. La 1907, Parohia Inătești avea peste patru sute de familii și purta de grija la patru filii: Biserica Sfântul Dimitrie (1786), Biserica Sfântul Gheorghe (1863) și Biserica Sfântul Ioan Botezatorul (1817).

Biserica este zidită în formă de cruce, alături de absidele naosului, ea prezentând alte două abside, în cele două laterale ale Sfântului Altar. Acestea îndeplinesc rolul de proscomidiar și de diaconicon (veștmântar). Deasupra naosului se înalță o turlă zveltă. Pridvorul deschis, sprijinit pe stâlpi sculptați în piatră, se crede că provine de la vechea biserică. Același lucru se crede și despre ancadramentele din piatră care conturează ferestrele. Ușa de la intrare este și ea încadrată de un portal sculptat în piatră.