Înaltpreasfințit Părinte Varsanufie: „Înainte ca mâinile Sfântului Mare Mucenic Pantelimon să vindece rănile celor bolnavi, Duhul Sfânt îi vindecase propria inimă”
„Sfinții sunt chipuri ale frumuseții dumnezeiești revărsate în făptura omenească, sunt icoane în care s-a întipărit lumina lui Dumnezeu”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, luni, 27 iulie, la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Drăgășani.
Chiriarhul Râmnicului a arătat că „prin cuvintele psalmistului „minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Psalmul LXVII, 36), se descoperă taina iconomiei dumnezeiești împlinite în Biserică prin lucrarea Duhului Sfânt. Dumnezeu rămâne Izvorul sfințeniei, iar sfântul este vasul ales în care harul dumnezeiesc Se odihnește și rodește. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea care face posibilă aceasta. El, „Dătătorul de viață”, Care purcede din Tatăl și Se odihnește în Fiul, este Acela Care sfințește întreaga creație și o conduce spre împlinirea ei în Hristos Domnul.
De aceea, sfințenia este rodul prezenței Duhului Sfânt în omul care și-a deschis întreaga ființă iubirii dumnezeiești. Acolo unde Duhul Se sălășluiește, inima se lărgește pentru a cuprinde întreaga lume, mintea se luminează prin cunoașterea lui Dumnezeu, iar voința își găsește libertatea în ascultarea iubitoare față de Hristos. În acest sens, fiecare sfânt este o epifanie a lucrării Duhului, o mărturie vie că făgăduința Cincizecimii nu aparține doar începuturilor Bisericii, ci rămâne o realitate permanentă a vieții ei.
Prin urmare, cuvintele Psalmistului constituie o adevărată mărturisire pnevmatologică. Dumnezeu Se arată minunat întru sfinții Săi pentru că Duhul Sfânt îi face părtași vieții dumnezeiești, îi împodobește cu darurile Sale și îi transformă în mădulare vii ale Trupului lui Hristos. În ei, Biserica contemplă lucrarea neîncetată a Cincizecimii, iar lumea vede anticipată înnoirea făgăduită a întregii creații. Astfel, slava sfinților nu este altceva decât strălucirea Harului dumnezeiesc.
În acest sens, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon reprezintă una dintre luminoasele mărturii ale lucrării sfințitoare a Duhului Sfânt în viața Bisericii.
Întreaga sa existență poate fi înțeleasă ca o epifanie a Harului dumnezeiesc. Tânărul medic Pantoleon, format în înțelepciunea vremii sale, a devenit, prin cunoașterea lui Dumnezeu și prin lucrarea Duhului Sfânt, Pantelimon – „cel cu totul milostiv” –, purtând în însăși schimbarea numelui său semnul unei înnoiri lăuntrice. Astfel, slujirea medicală a devenit expresie a iubirii dumnezeiești revărsate asupra celor suferinzi.
În persoana Sfântului Pantelimon s-a descoperit adevărul că Duhul Sfânt nu desființează darurile firii, ci le curățește, le luminează și le desăvârșește. Știința medicală nu a fost înlocuită de Har, ci a fost asumată și sfințită, astfel încât mâna medicului a devenit mijloc al milei lui Dumnezeu. Vindecările pe care le-a săvârșit Sfântul Mucenic Pantelimon au devenit semne văzute ale lucrării nevăzute a Duhului Sfânt, Care restaurează nu doar sănătatea trupului, ci întreaga persoană, chemată la comuniunea cu Dumnezeu.
De aceea, cuvintele psalmistului își găsesc o împlinire vie în viața și slujirea Sfântului Pantelimon. Dumnezeu S-a arătat minunat în el nu numai prin darul tămăduirilor, ci mai ales prin lucrarea lăuntrică a Harului, care preschimbă iubirea firească în milostivire jertfelnică, curajul omenesc în mărturisire neclintită și știința dobândită prin învățătură în slujirea aproapelui. Înainte ca mâinile sale să vindece rănile celor bolnavi, Duhul Sfânt îi vindecase propria inimă, făcând-o capabilă să poarte în sine compasiunea Mântuitorului Hristos pentru întreaga creație.
Această lucrare a Duhului a atins deplinătatea în mucenicia sfântului. Cel care fusese vas al Harului în slujirea celor suferinzi a devenit chip al mărturisirii jertfelnice. În persoana sa, tămăduirea și mucenicia au devenit două manifestări ale aceleiași lucrări dumnezeiești: iubirea care vindecă și iubirea care se jertfește izvorăsc din același Duh al lui Dumnezeu.
Prin urmare, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este cinstit de Biserică ca un mărturisitor al darurilor sfințitoare ale Duhului Sfânt. În el, Biserica contemplă omul în care Harul a rodit până la deplina asemănare cu Mântuitorul Hristos. Viața sa dovedește că adevărata minune nu este doar vindecarea trupului, ci prefacerea omului în templu al Duhului Sfânt și în icoană vie a milei dumnezeiești”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
