Praznicul Întâmpinării Domnului la Catedrala Arhiepiscopală
„Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare a împlinirii profețiilor, în care așteptarea se transformă în vedere, făgăduința, în prezență, iar cuvântul profetic, în realitate mântuitoare. Evenimentul confirmă unitatea Revelației și continuitatea planului divin, arătând că istoria mântuirii își găsește sensul și plinătatea exclusiv în Persoana Mântuitorului Hristos”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, luni, 2 februarie, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.
Înaltpreasfinția Sa a arătat faptul că „Cel ce era „Dătătorul Legii” S-a supus rânduielilor Legii nu din necesitate, ci din iconomie mântuitoare.
Evenimentul aducerii Pruncului Iisus la templu nu reprezintă doar respectarea prescripțiilor Legii (Levitic XII; Ieșirea XIII, 2), ci momentul în care proorociile Vechiului Testament se confirmă în Persoana Mântuitorului Hristos. Sfântul Irineu al Lyonului afirmă că Fiul lui Dumnezeu „recapitulează” în Sine întreaga istorie a făgăduințelor, iar Întâmpinarea Domnului este una dintre epifaniile acestei recapitulări, întrucât Mesia este recunoscut nu prin semne exterioare, ci prin lucrarea Duhului Sfânt.
Sfântul Evanghelist Luca insistă de trei ori asupra prezenței Duhului Sfânt în viața dreptului Simeon: Duhul era asupra lui (Luca II, 25), îi descoperise că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristos (Luca II, 26) și l-a condus în Templu (Luca II, 27). Cunoașterea Mântuitorului Hristos nu este rodul rațiunii, al vederii, ci al descoperirii Sfântului Duh, după cum ne încredințează Sfântul Ambrozie al Milanului: „Nu întâmplător Simeon Îl recunoaște pe Domnul, ci pentru că Duhul Sfânt locuia în el; căci numai prin Duhul Se poate cunoaște Hristos”. „Bătrânul Simeon Îl poartă în brațe pe Cel pe Care Legea și Proorocii L-au vestit; iar Duhul Sfânt îl face să vadă în Prunc pe Dumnezeu adevărat”, învață Sfântul Chiril al Alexandriei. Astfel, Legea, reprezentată de Templu, este transfigurată prin lucrarea Duhului, Care îl conduce pe Simeon spre o înțelegere hristologică deplină. Simeon nu este doar un bătrân evlavios, ci un prooroc în care strălucește harul Duhului Sfânt.
De aceea și rugăciunea rostită de către Dreptul Simeon („Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”) a fost inspirată de Duhul Sfânt, Care i-a arătat că Lumina a venit și că umbra Legii a trecut”. Această eliberare are un caracter eshatologică: vederea, prin Duhul, a lui Dumnezeu Întrupat deschide calea către comuniunea veșnică. El anticipează viața Bisericii, în care Duhul Sfânt continuă să-L descopere pe Mântuitorul Hristos celor care Îl așteaptă.
În imnografia patristică, în special la Sfântul Roman Melodul, Întâmpinarea Domnului capătă o dimensiune eclesiologică pronunțată. Templul devine chip al Bisericii, iar aducerea Mântuitorului Hristos în templu prefigurează aducerea Lui liturgică în comunitatea credincioșilor. Biserica este, astfel, spațiul permanent al „întâmpinării” lui Dumnezeu, unde credincioșii sunt chemați să-L recunoască și să-L primească nu trupește, ci euharistic și duhovnicește”, a spus, în încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
