Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Întreaga viață a Sfântului Calinic a fost una a rugăciunii”
„Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ne încredințează că Dumnezeu l-a zidit pe om şi i-a sădit în adâncurile lui puterea de cuprindere a dumnezeirii, îl înconjoară cu iubire negrăită și nu-l mărgineşte ori limitează spre a dialoga cu Sine, în taina rugăciunii. În această experienţă, Dumnezeu, ca iubire fără margini, Se descoperă în mod tainic omului faţă către faţă”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cuvântul de învățătură împărtășit preoților și credincioșilor la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.
Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite și i-a încredințat pe cei prezenți că „pentru Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, contemplarea lui Dumnezeu i-a devenit izvor de viaţă şi nemurire, întrucât nu există altă cale pe care credinciosul să se desăvârşească decât cea care izvorăște din puterea MântuitoruluiHristos.
A dorit ca viața să-i fie îmbelșugată cu sfințenie încă din copilăria petrecută în apropierea Bisericii „Sfântului Visarion” din București, iar pe măsura nevoinței, a ascultării și a rugăciunii neîncetate, a trăit experiența unei permanente înnoiri și creșteri duhovnicești. Îndumnezeirea după care aspiră omul, creat după chipul lui Dumnezeu şi în vederea asemănării cu El, nu se produce după fire, adică în mod natural, ci după har, prin realizarea virtuţii, ca deprindere statornică de a face lucrător harul prin credinţă şi fapte bune.
De aceea, îl descoperim pe Sfântul Ierarh Calinic drept floarea cea mai aleasă a spiritualităţii cernicane, care a unit în profilul său duhovnicesc, în mod uimitor, rugăciunea şi înfrânarea cea mai severă, pe de o parte, cu ascultarea deplină în obşte şi cu grija de săraci, iar pe de altă parte, cu activitatea de ctitor şi ziditor de biserici. Sfântul Calinic de la Cernica a izbutit să reînnoiască viaţa duhovnicească din Mănăstirea Cernica al cărei stareţ a fost, legând-o strâns de spiritualitatea filocalică, dar să o şi extindă în întreaga ţară prin numeroasele mănăstiri întemeiate sau organizate de el.
De la anul 1850, când a fost ales episcop, şi până la anul 1868, când s-a mutat la cele veșnice, nu şi-a schimbat întru nimic paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia întru toate faptele cele bune. Dorul de viață pustnicească l-a făcut să întemeieze la Frăsinei o obște, dornică să ducă o viață în sihăstrie, după pravila părinților din Muntele Athos, statornicită aici de sfântul ctitor.
Întreaga viață a Sfântului Calinic a fost una a rugăciunii. Prin rugăciunile sale, încă din timpul vieții a vindecat bolnavi, a salvat Cernica și pe bucureștenii refugiați aici în timpul asediului Bucureștiului pe timpul ocupaţiei turceşti din 1821 și continuă să se roage pentru noi și dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu, dovadă fiind nenumăratele minuni, pe care și acum le face pentru noi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.
