Binecuvântare arhierească pentru preoții și credincioșii Paraclisului Arhiepiscopal „Adormirea Maicii Domnului” din Drăgășani

„Martirii Bisericii au arătat că dragostea față de Dumnezeu este mai puternică decât frica de moarte. Tăria credinței se sprijină pe certitudinea comuniunii cu Hristos Cel răstignit și înviat”, a accentuat Chiriarhul Râmnicului în cuvântul de învățătură împărtășit în cadrul Sfintei Liturghii.

Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sfântul Arhidiacon Ștefan strălucește în comuniunea sfinților ca martor al Adevărului revelat, întrucât a ales în mod liber și conștient să-L mărturisească pe Hristos Domnul, asumând până la capăt consecințele acestei mărturisiri. Actul său nu este rezultatul unei constrângeri exterioare, ci expresia unei libertăți lăuntrice desăvârșite, întemeiate pe credință și pe comuniunea vie cu Mântuitorul Hristos. În acest sens, martiriul său capătă o semnificație profund teologică, fiind o participare reală la pătimirea și slava Domnului.

Trecerea Sfântului Arhidiacon Ștefan de la viața aceasta trecătoare la viața veșnică se realizează prin suferințe și moarte, asumate ca o împlinire a vocației sale de ucenic al Mântuitorului Hristos. Moartea martirică devine astfel o „trecere” pascală, în care sfârșitul vieții pământești se transformă într-un început eshatologic. Viziunea cerurilor deschise și rugăciunea pentru cei care au aruncat cu pietre în el, consemnate în Faptele Apostolilor, confirmă caracterul hristologic al martiriului său și arată că viața veșnică nu este doar o promisiune viitoare, ci o realitate deja inaugurată în cel ce mărturisește Adevărul până la jertfa supremă.

Prin urmare, Sfântul Arhidiacon Ștefan rămâne modelul autentic al mărturisitorului creștin, pentru care libertatea, credința și iubirea se unesc într-un act suprem de fidelitate față de Mântuitorul Hristos, deschizând drumul de la condiția trecătoare a existenței pământești către plinătatea vieții veșnice”.