Binecuvântare arhierească la hramul Mănăstirii Dintr-un Lemn
„Biserica o numește „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii” pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru plinătatea dumnezeirii care s-a sălășluit în ea”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, în ziua Praznicului „Nașterii Maicii Domnului”.
Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu trebuie privită în lumina iconomiei mântuirii, în care Dumnezeu Își pregătește „sălașul” Său, fapt arătat de către Sfântul Ioan Damaschin într-una dintre cântările praznicului: „Nașterea ta, o, Născătoare de Dumnezeu, a adus bucurie la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru”.
Nașterea Maicii Domnului este cunoscută ca împlinire a rugăciunilor și a credinței Drepților Ioachim și Ana, dar și ca rod al harului dumnezeiesc, pentru că ea a fost chivotul cel însuflețit, cel mai curat decât cerurile, care avea să poarte pe Cuvântul lui Dumnezeu. Viața Sfinților Ioachim și Ana a fost o pregătire tainică și duhovnicească pentru venirea în lume a celei care va deveni Născătoare de Dumnezeu. Virtuțile Sfinților Ioachim și Ana au rodit în chip desăvârșit în fiica lor, Maria. Ea este pomul cel bun crescut dintr-o rădăcină sfântă, vasul ales al smereniei, al curăției și al ascultării.
Smerenia și ascultarea lor au devenit temelia formării duhovnicești a fiicei lor, Maria, ea însăși chipul desăvârșit al ascultării și al smereniei față de Dumnezeu.
Smerenia Fecioarei Maria a fost o deschidere lăuntrică față de voia lui Dumnezeu, încât, îmbrăcându-se în această haină, s-a făcut „vas ales al dumnezeirii”. De aceea, Sfântul Ioan Damaschin a numit-o „templu sfințit, comoara curăției, făclia harului, izvorul apei celei vii”, daruri care i-au fost date pentru smerenia și curăția inimii sale. Și „unde este smerenie, acolo odihnește harul”, spune Sfântul Isac Sirul. La Maica Domnului, această odihnă a harului s-a făcut desăvârșită, iar ea „a păzit toate în inima ei”, păstrând tăcerea smerită a aceleia care a cunoscut voia Domnului.
De aceea, privim Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca o binecuvântare cerească în familia Sfinților Ioachim și Ana, dar și ca binecuvântarea revărsată asupra întregii creații, întrucât, în chip tainic, pregătea calea îndumnezeirii noastre, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
