Priveghere și Liturghie Arhierească spre cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Prodromița”, la Catedrala Arhiepiscopală

La evenimentul duhovnicesc,  alături de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie au slujit stareții mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului și preoți din cele patru protoierii, într-un ales sobor, spre cinstirea Maicii Domnului și a sfintei sale icoane făcătoare de minuni Prodromița, al cărei chip este „nefăcut de mână omenească”.

 „Cea plină de har” (Luca I, 28), Maica Domnului, este mijlocitoarea rugăciunilor noastre, este „Raiul cel însuflețit”, care L-a născut pe Mântuitorul Hristos. O deplină dăruire a sa în acest act al Întrupării Mântuitorului descoperim în Sfânta Scriptură și în cântările liturgice, dar și multe daruri de care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a învrednicit a fi părtașă, atunci când Duhul Sfânt a venit asupra ei și puterea Celui preaînalt a umbrit-o.

De aceea, pentru rugăciunile și mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, credincioșii își pun mare nădejde în Icoana făcătoare de minuni „Prodromiţa”, a cărei pictare ne poartă duhovnicește către  înțelepciune însuflețită a lui Dumnezeu, care, prelucrând-o cu meșteșugire după sfintele rânduieli, îi dă formă,  înfățișând chipul curat, cu sfântă cuviință și cu sfântă înfățișare”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

Începând cu anul 2015, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Icoana Maicii Domnului Prodromița a devenit ocrotitoarea municipiului Râmnicu Vâlcea, iar credincioșii și pelerinii au participat în fiecare an la slujbele de priveghere săvârșite în ziua praznicului.

Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, aflată la Schitul Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos din Grecia.

În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare a schitului Prodromu, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum şi celelalte rânduieli.

Cuvioșii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu. Acesta s-a încumetat să picteze icoana şi a început pictarea icoanei la Mănăstirea Bucium din Iași.

Astfel că, în câtva timp, a terminat veșmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Fețe să le facă pe urmă, după cum este sistemul artei zugrăvirii. Deși era un pictor cu experiență, nu reușea să realizeze Sfintele Chipuri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternică se opune, acoperă icoana, încuie atelierul și amână totul pentru a doua zi.

În dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multă credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.