Sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni la Mănăstirea Hurezi
Mănăstirea Hurezi și-a sărbătorit hramul, la sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.
Pelerini din întreaga Oltenie, dar şi din ţară, au participat la hramul acestei străvechi vetre monahale şi s-au închinat cu evlavie moaştelor Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, domnitorul român ce a primit cununa muceniciei pe 15 august 1714, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache, mărturisind credința ortodoxă.
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, în cuvântul de învățătură împărtășit celor care au participat la sărbătoarea Sfinților Martiri Brâncoveni, a arătat că „sfinții pe care îi prăznuim au fost oameni chemați și unși ca să conducă pe credincioși, să fie modele de viață credincioasă și să apere cu înțelepciunea și puterea lor credința noastră ortodoxă înaintea ereticilor și a păgânilor.
Sfântul Constantin Brâncoveanu capătă o aură de strălucire a sfințeniei pentru că a participat sfâșiat de durere la moartea fiilor săi. I-a dus înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, așa cum Avraam a adus pe Isaac. Isaac nu a fost jertfit atunci, însă fiii Brâncoveanului au fost martirizați. Li s-au tăiat capetele înaintea lui.
Sfântul Constantin Brâncoveanu cu fiii săi au dus o viață creștinească, o viață plăcută lui Dumnezeu, deși istoria consemnează multe fapte, dar ceea ce este important în viața sfântului e că a avut grijă de suflet, ,,de lucrul cel nemuritor”. Prin aceasta el dovedește că este ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, împlinind ceea ce Mântuitorul a zis: Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de Sine, să-și ia Crucea și să-Mi urmeze Mie!
Sfinții Brâncoveni au fost pe deplin convinși că adevărata viață nu este aceasta, ci viața de dincolo. Astfel, Sfântul Constantin Brâncoveanu s-a arătat mare între sfinții lui Dumnezeu, cu toate că avea la dispoziție o armată întreagă, nu a folosit această forță militară, nu a folosit puterea omenească și a considerat că Dumnezeu este Acela Care poate trimite îngeri ca să-l păzească. Nu s-a gândit la trup, pentru că trupul este trecător și stricăcios, ci s-a gândit la suflet, la sufletul cel nemuritor. Așadar, sfântul a fost trădat, iar unii de atunci au considerat că Dumnezeu îl pedepsește, că Dumnezeu l-a uitat. Dar, toți aceștia au greșit fiindcă acest voievod a lăsat în urmă o cultură și o civilizație. A lăsat în urma lui atâtea lucruri frumoase: biserici, palate domnești, pe care ni le-a dat nouă ca moștenire.
Sfinții Brâncoveni, cu ochii ațintiți spre Cruce, au mers ca la asalt către Domnul. Crucea i-a întărit ca să poată răbda batjocura, defăimarea, umilința la care ei au fost supuși la Constantinopol. În urma torturilor la care a fost supus, Sfântul Constantin Brâncoveanu a realizat foarte repede că nu se va mai întoarce acasă, în țara noastră, și nici măcar aici la Hurezi, că nu va mai veni în trup, ci în duh cu slavă cerească. De aceea, rugăciunea lui a dat naștere următoarelor cuvinte: Doamne, fie voia Ta!, rostite cu fiii săi, împreună cu care se ruga.
Sfântul Constantin Brâncoveanu i-a îndemnat pe fiii săi să asculte de glasul Tatălui ceresc: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi! Atunci când rugăciunea este reazemul vieții tale, toate greutățile vieții sunt biruite și în locul lor se așază pacea Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, Mântuitorul zice: Nu vă temeți, Eu am biruit lumea! Într-adevăr, Mântuitorul a biruit pe Cruce, iar Sfinții Brâncoveni s-au arătat următori ai Domnului.
Brâncovenii au dat proba de foc la Constantinpol în plină înflorire a Occidentului, în fața reprezentanților acestuia. Însă, ei au murit asemenea bogatului din Evanghelie, iar Constantin cu fiii săi se odihnesc în sânul lui Avraam.
Astfel de părinți avem în neamul nostru care ne călăuzesc pe calea mântuirii. Ei sunt îngerii noștri păzitori. Ei sunt plăcuții lui Dumnezeu care întotdeauna însoțesc pe Mirele Hristos, căci nu există Sfântă Liturghie la care noi să participăm lipsită de comuniunea sfinților.
Prin urmare, Sfinții Brâncoveni ne îndeamnă să le urmăm credința. Dacă privim la icoana lor și ne închinăm la sfintele lor moaște, auzim glasul ceresc care ne zice: Fiți următori mie, precum și eu am fost Mântuitorului Iisus Hristos! Deci, sfinții mucenici sunt prezențe vii în viața noastră. Avem nevoie ca ei să fie permanent prezenți în rugăciunile noastre pentru că de la ei se coboară permanent puterea și sfințenia lui Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în cuvântul de mulțumire împărtășit ierarhilor care au împodobit prin slujire bucuria comuniunii, obștii monahale, preoților și pelerinilor, a accentuat că „Sfinții Martiri Brâncoveni, prin iubirea și jertfa lor, au mărturisit că în toate Îl văd și se bucură de Acela care este infinit mai presus de toate și totuși transformă totul în experiența, bucuria și deplinătatea Prezenței Sale”.
