„Să punem început bun aici mântuirii noastre, ca să o dobândim deplin în Împărăția Cerurilor”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la sfințirea bisericii din Parohia Barza
„Bogatul nemilostiv a îndepărtat din inima sa duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, iar prin mâhnire și grăire în deșert s-a făcut părtaș chinurilor veșnice. Totodată, descoperim în chipul smerit al săracului Lazăr bogăția darurilor și a milei Părintelui Ceresc care tămăduiește rănile păcatelor și ale suferinței, înnoiește inima şi stinge cu insuflarea Sa cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă Chipul cel preascump al lui Dumnezeu”, a arătat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 5 noiembrie, în cuvântul împărtășit credincioșilor la Parohia Barza din comuna Budești, unde a târnosit biserica nouă cu hramurile „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou”.
Înaltpreasfinția Sa a accentuat că „nu bogăția sau sărăcia, în sine, îi așază pe oameni în sânurile Împărăției Cerurilor. Duhul Sfânt inspiră și călăuzește omenirea, însă, pentru a fi părtaș comuniunii veșnice și a sălășlui în „sânurile lui Avraam”, omul nu trebuie să se îndepărteze de Dumnezeu și să graviteze în jurul patimilor și, mai ales, a iubirii de sine, din care, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, „se nasc, după toate semnele, cele dintâi trei gânduri pătimașe, care sunt și cele mai generale: al lăcomiei pântecelui, al iubirii de argint și al slavei deșarte, iar din ele se naște toată lista patimilor”. Acestea sunt „pricini de ură față de aproapele”. Sfânta Scriptură spune despre acel bogat nemilostiv că „se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit”, însă, pentru indiferența și nepăsarea sa, rămâne un anonim în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta se datorează și faptului că nu a cinstit Numele lui Dumnezeu, Care arată prezența Lui în viața sa. De aceea, îndeamnă psalmistul: „Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună!” (Psalmi XXX, 3), pentru că orice vom cere de la Tatăl în numele Lui, Acesta ne va da. Bogatul nu s-a preocupat în niciun fel să ceară dobândirea bunătăților cerești și, pentru aceasta, în momentul trecerii sale din această nu s-a putut întâlni cu Părintele Ceresc.
Întâlnirea omului cu Dumnezeu, Care este Izvorul vieții celei adevărate, trebuie să aibă loc și în viața aceasta. Doar în felul acesta omul Îl cunoaște pe Dumnezeu și I se oferă cu iubire și bucurie.
Acest lucru l-a săvârșit, cu multă smerenie, Lazăr, a cărui viață, deși lipsită de bunurile materiale, s-a umplut de lumina lui Dumnezeu, cea care, de altfel, a strălucit pe chipul său în „sânurile lui Avraam”, de unde a putut fi privit din adâncul iadului de către bogatul nemilostiv.
De aceea, ne rugăm să ne fie viața plină de puterea și lumina Împărăției, de lumina și puterea credinței, a iubirii și a nădejdii, pentru că, după trecerea la cele veșnice, „prăpastie mare” va fi între locul fericirii veșnice și cel al osândei veșnice. Dragostea de Dumnezeu și asemănarea cu El o câştigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată.
Dacă nu dobândim asemănarea cu Dumnezeu în viața aceasta, prin credință, nădejde și dragoste, și dacă întâlnirea cu El nu se petrece în viața aceasta, ea nu va fi posibilă nici în viața cea veșnică. Doar ceea ce facem aici poate să continue și dincolo, fie bine, fie rău, cum spune Însuși Dreptul Judecător, în cartea Apocalipsa: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui” (Apocalipsa XXII, 11-12).
Așadar, să punem început bun aici mântuirii noastre, ca să o dobândim deplin în Împărăția Cerurilor”, i-a îndemnat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie pe preoții și credincioșii care au participat la înveșmântarea în har a noii biserici.
Zidirea acestei biserici s-a început în anul 2002, prin strădania și prin jertfa vieții preotului Mihai Cîrstea. Începând cu anul 2019, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, dar și prin râvna neobosită a Preacucernicului Părinte Laurențiu Rădoi, noul păstor al acestei parohii, au fost continuate lucrările de pictură în naos, pronaos, pridvor, precum și la medalioanele exterioare, lăcașul de cult fiind înfrumusețat cu obiecte liturgice și cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe.
