„Cei doi orbi resimt în cuvintele Mântuitorului Hristos, primite prin credinţă, puterea Persoanei Lui, care îi face părtași unei lucrări mai presus de fire”
„Credința celor doi orbi era expresia cunoașterii și experierii dumnezeirii Mântuitorului, pentru că, prin credință, cei doi orbi au văzut taine cerești pe care ochii trupești nu le pot privi, iar mintea nu le poate cuprinde. Cu adevărat, au trăit bucuria de a-și împodobi sufletul cu putere de Sus și au mărturisit înaintea Domnului nostru Iisus Hristos credința ca fiind cea care oferă singura certitudine a vieții: cea a existenței lui Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, duminică, 23 iulie, la Parohia Jiblea Veche din Protoieria Călimănești.
Înaltpreasfinția Sa a spus, totodată, că „descoperim în această pericopă evanghelică legătura între cunoașterea lui Dumnezeu, revelată prin mărturisirea credinței, și taina vindecării săvârșită de către Mântuitorul Hristos cu multă smerenie. În lumina Întrupării și activității Sale, înțelegem că întreaga creație e operă divină, făcută „întru El, prin El şi pentru El”(Romani I, 16), iar Cel care dăruiește vindecare este Cel prin Care „toate s-au făcut, și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan I, 3). „Întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan I, 4), iar această lumină, văzută duhovnicește de cei care nu puteau privi cu ochii trupești, este lumina credinței luminată de cunoașterea lui Dumnezeu, care se situează mai presus de rațiune.
„Dumnezeu – învață Sfântul Maxim Mărturisitorul - dăruiește celor evlavioși credința în existența Lui, mai întemeiată decât orice demonstrație. Credința este o cunoștință adevărată, întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune”.
Mântuitorul Hristos Se adeverește în conștiința celor credincioși prin puterea cuvântului și prin mărturisirile celor care credeau în El, iar cei doi orbi dau mărturie asupra nădejdii lor „cu blândețe și cu frică, având cuget curat” (I Petru III, 15).
Ei au cunoscut Adevărul și au mărturisit și faptul că cei ce nu cunosc pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu și, deci, ca lumina lumii, se află într-o stare de orbire care îi îndepărtează de lumina vieții veșnice. „Vistieriile credinţei, scrie Sfântul Isaac Sirul, nu le încape cerul şi pământul. Cel ce-şi reazămă inima de nădejdea credinţei nu va fi lipsit niciodată de ceva; şi când nu are nimic, toate le are prin credinţă”. Cei doi orbi resimt în cuvintele Cuvântului, primite prin credinţă, puterea Persoanei Lui, care îi face părtași unei lucrări mai presus de fire, săvârşită în interioritatea ei, de harul lui Dumnezeu.
Înaintea de priveliștea luminii fizice și a frumuseții lumii, cei doi orbi s-au făcut părtași, prin harul dumnezeiesc, unei priveliști vrednice de oștirile îngerești și s-au alipit de bucuriile netrecătoare, pentru că „toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu IX, 23).
Credinţa împlineşte viaţa omului şi aduce pe acesta la starea deplinătăţii”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.