Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie: „Cei care Îl întâmpină cu buze neprihănite și călătoresc împreună cu Mântuitorul Hristos, înălțând cântări de biruință lui Dumnezeu, aștern în inimile lor mărgăritare duhovnicești”

Pelerinajul a început la Biserica „Înălțarea Domnului” din cartierul Ostroveni al municipiului, unde Chiriarhul Râmnicului a sfințit ramurile de salcie care au fost oferite preoților și credincioșilor prezenți. În continuare, pelerinii au mers, rugându‑se și intonând cântări specifice sărbătorii Floriilor. La Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae”, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit icoanele ce au fost oferite celor prezenți și a binecuvântat pelerinii, cărora le-a descoperit însemnătatea duhovnicească a pelerinajului:

„Înveșmântați în evlavia credinței, a smereniei dătătoare de nesfârșită nădejde în iubirea milostivă a lui Dumnezeu față de noi și a iubirii noastre față de Mântuitorul Hristos, Cel Care a îmbrățișat întreaga omenitate pentru a noastră mântuire, am parcurs acest pelerinaj având convingerea profundă că suntem purtători ai semnelor biruinței Domnului, după cum ne-au încredințat cântările acestei dumnezeiești sărbători a Intrării Domnului în Ierusalim.

Am primit în inimile noastre zilele acestea chemarea lui Dumnezeu de a fi căutători ai comorilor duhovnicești spre dobândirea sfințeniei, într-o străbatere a Golgotei pământești, alături de Mântuitorul Hristos, spre a așterne, deopotrivă, bucuria pelerinajului cu smerenia care ne aseamănă Fiului lui Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit.

Am parcurs împreună această călătorie întăriți duhovnicește de bucuria evanghelică a evlavioaselor femei Marta și Maria, care, deși îndurerate, au mers să-L întâlnească pe Mântuitorul Hristos într-o profundă ascultare față de chemarea Celui despre Care credeau că, dacă ar fi fost acolo, fratele lor n-ar fi murit (Luca XI, 21). Cuvântul ascultării de Dumnezeu, Care le-a încredințat că este „Învierea și Viața” (Luca XI, 25), a transformat întristarea în bucurie, pentru că la finalul pelerinajului spre mormântul fratelui lor Lazăr, alături de Dumnezeu Cel Întrupat, prin puterea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos au dobândit taina comuniunii frățești și a împlinirii în faptă a cuvântului spus de Domnul: „fratele tău va învia” (Luca XI, 23).

A suspinat Domnul pentru Lazăr și a arătat tuturor că cei care Îl întâmpină cu buze neprihănite și călătoresc împreună cu El pe calea răstignirii păcatelor, înălțând cântări de biruință lui Dumnezeu, aștern în inimile lor duhovniceștile mărgăritare călăuzitoare spre înviere. Cu inima smerită, am înălțat și noi pe parcursul acestui pelerinaj alese rugăciuni, pentru a arăta Tatălui Ceresc dorința noastră de a-L primi pe Fiul Său Cel Unul-Născut.

Hristos Domnul a intrat în Ierusalim mergând spre patima Sa, spre a fi răstignit pe Cruce, pentru noi oamenii și a noastră mântuire, însă cinstirea Sfintei Cruci este nedespărţită de lauda Învierii. De aceea, în acest pelerinaj pe care îl parcurgem la începutul Săptămânii Sfintelor Pătimiri și înaintea Învierii Domnului, ne încredințăm de faptul că viața noastră trebuie să fie modelată de puterea Jertfei și a Învierii Mântuitorului Hristos. Din acestea izvorăște puterea de a ne răstigni păcatele în Taina Mărturisirii spre dobândirea comuniunii cu Dumnezeu, în care omul se transfigurează și devine chip al luminii, pentru că Hristos este Lumina cea adevărată, pe care noi arătăm că am văzut-o atunci când ne-am mărturisit credința și ne-am împărtășit de dumnezeieștile și de viață făcătoarele Sale Taine.

Am parcurs acest pelerinaj nu privind la povârnișurile drumului, ci privind la adâncul tainei iubirii lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi, pentru a simţi ajutorul lui Hristos Cel Răstignit și Înviat. Am săvârșit călătoria spre a împlini chemarea tainică a lui Dumnezeu, Care dorește așezarea noastră la ospățul credinței spre înaintarea nu către un loc de odihnă pământească, ci către Împărăția Cerurilor. În felul acesta, privim timpul împreunei noastre călătorii cu Dumnezeu drept un timp pe care l-am oferit lui Dumnezeu, ca o mireasmă duhovnicească adânc pătrunsă de fiorul rugăciunii în care, tainic, ne-am așezat.

Timpul pe care Îl oferim lui Dumnezeu atât pe parcursul pelerinajului, cât și la sfintele slujbe, îl privim drept timpul mântuirii noastre, pentru că este cu totul diferit de al oricărei alte preocupări, este un timp care ne oferă arvuna veșniciei. Dumnezeu primește osteneala noastră nu pentru că ar dori ca noi să suferim, ci pentru a ne apropia de El, de a simți ajutorul Său, de a ne ridica din însingurare spre bucuria comuniunii, pentru că, într-adevăr, în Biserică, trăim ca într-o comunitate a îndumnezeirii. Ne cheamă Hristos Domnul, Cel ce intră în Ierusalim spre a fi răstignit pentru păcatele noastre.  Să privim către Cruce nu înfricoșându-ne și ascunzându-ne în tenebroasele umbre ale fricii de moarte și ale păcatului, ci privind spre puterea de viață făcătoare a Crucii, triumfătoare și biruitoare, prin Învierea Domnului, asupra morții și asupra păcatului. Ne cheamă Dumnezeu, Cel Răstignit și Înviat pentru noi, să primim darurile dumnezeiești cele pregătite de facerea lumii și să ne încredințăm de iubirea Sa nesfârșită cu care suntem rânduiți să ne împărtășim deplin la Învierea cea de obște, care va avea loc la sfârșitul veacurilor. Pentru dobândirea aceleia și a cununei sfințeniei, primim arvuna cea dătătoare de viață și „noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului”, după cum mărturisește cântarea praznicului.

Este nevoie însă de o permanentă stare de veghe și de mărturisire, de răstignire a păcatului, de îndrumare pentru o viață virtuoasă și de așternere în inimile noastre a darurilor de care ne împărtășim oferind cuvântul cel bun izvorât din inimile noastre la chemarea tainică a lui Dumnezeu. Mântuitorul Hristos ne poruncește să priveghem și să ne rugăm, nu doar pentru a fi feriți de ispite (Matei XXVI, 41), c și după orice cădere în păcat, pentru a scăpa din robia patimilor (Matei XVII, 21). Mai mult decât atât, ne poruncește să ne rugăm cu credință, atât pentru noi înșine (Matei XXI, 22), cât și pentru cei care ne necăjesc (Luca VI, 28) și, de asemenea, pentru cei care ne vatămă şi ne prigonesc (Matei V, 44). Cu adevărat, rugăciunea „spală păcatele, alungă ispitele, potolește persecuțiile, mângâie pe cei deprimați, laudă pe cei mărinimoși, conduce pe cei ce călătoresc, liniștește valurile, îi înspăimântă pe tâlhari, hrănește pe cei săraci, îndrumă pe cei bogați, ridică pe cei căzuți, sprijină pe cei ce se poticnesc, îi susține pe cei în picioare. Ce se mai poate spune mai mult despre foloasele rugăciunii? S-a rugat chiar Domnul, Căruia în vecii vecilor Îi sunt mărirea și puterea!”.

Nu avem nevoie decât de o inimă bună, care să primească lucrarea harului. Nu sunt necesare studii înalte pentru a înțelege poruncile lui Dumnezeu, căci spune Apostolul Pavel: „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani VIII, 26).

De aceea, se cuvine ca în aceste zile premergătoare Învierii Domnului, să lăsăm deoparte lucrurile mărunte și de mică însemnătate ale vieții și să împlinim porunca pe care Însuși Domnul a așezat-o în inimile noastre - „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei VI, 33).

Căutători ai Împărăției Cerurilor ne-am aflat și noi pe parcursul acestui pelerinaj, în care am primit în inimile noastre bucurii duhovnicești și „ar fi un lucru dintre cele mai prosteşti ca, apropiindu-se cineva de Dumnezeu - spune Sfântul Grigorie de Nyssa - să ceară de la Cel veşnic - cele vremelnice, de la Cel ceresc - cele pământeşti, de la Cel prea înalt - cele de jos, de la Cel ce hărăzeşte cele ce nu se pot primi de la nimeni - folosirea de scurt timp a celor străine, care se pierd fără doar şi poate şi a căror gustare e trecătoare”.

Zilele pe care le parcurgem în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului au adâncimi de taină pe calea Împărăției lui Dumnezeu și se cuvine să ne continuăm pașii privind spre Crucea Domnului, spre a o face Cruce a noastră, pe care o asumăm în întreaga noastră viață, urmând îndemnului Sfântului Apostol Pavel, „să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume” (Galateni VI, 14).

Să ațintim privirile noastre către Împărăția Cerurilor, îndepărtându-ne de toată răutatea și căutând asemănarea cu Acela după chipul Căruia am fost zidiți, devenind evlavioși și buni, căci după cum ne învață Sfântul Grigorie de Nyssa, „cel ce întipăreşte în sine, pe cât îi este cu putinţă, în chip limpede trăsăturile acestora, se va muta fără osteneală şi de la sine, de la viaţa pământească, la locuri cereşti”.

Vă dorim, așadar, să parcurgeți în evlavie și liniște duhovnicească această Săptămână a Patimilor pătrunsă de mireasma sfințeniei, pe calea virtuților care sunt asemănate unor trepte care urcă spre cer, la Dumnezeu, și, în așteptarea bucuriei Învierii Domnului, cerul este aproape, foarte aproape, pentru omul care ține întotdeauna deschisă ușa sufletului său și așteaptă să se sălășluiască Mântuitorul Hristos în inima sa.

Rugăm pe Mântuitorul Hristos, Cel ce a intrat în Ierusalim, pe mânzul asinei, în chip smerit, să aștearnă în inimile noastre arvuna nădejdii comuniunii veșnice spre care ne îndreptăm pe parcursul pelerinajului către Împărăția Cerurilor!”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.