Fratele Traian Avrinte, ctitor harnic și misionar întru totul dedicat slujirii lui Dumnezeu

„Eu sunt Învierea și Viața. 

Oricine va crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi.

Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac”

(Ioan XI, 24-25)

Întristată obște monahală,

Îndurerată familie,

Cu multă tristețe am aflat de trecerea la cele veșnice a fratelui Traian Avrinte, unul dintre ctitorii Mănăstirii Sfântul Nectarie de la Vlădești.

Fratele Traian s-a născut la data de 26 octombrie 1927, în familia binecredincioșilor Matache și Ecaterina Avrinte, fiind cel de-al treisprezecelea copil. Credința profundă a părinților săi a păstrat-o în sufletul său blând și a mărturisit-o în familia sa împreună cu doamna Maria,  soția jertfelnică alături de care și-au crescut cei șase copii: Rodica, Adriana, Damian, Victor, Iosif, Ecaterina-Floriana.

Ajuns la vârsta patriarhală de 94 de ani, nu a adunat în viața sa doar șirul grijilor, al greutăților și al strădaniilor pentru buna chivernisire a casei sale și educarea copiilor, ci a trăit alese bucurii și împliniri duhovnicești, pentru că, așezat sub oblăduirea duhovnicească a ieromonahului Paisie Vasilioglu de la Mănăstirea Frăsinei, a ales calea virtuților. De altfel, întreaga sa viață o privea ca pe un permanent pelerinaj către Mănăstirea Frăsinei și alte locuri de sihăstrie, de unde a primit cuvânt de zidire sufletească.

Profunzimile sfaturilor duhovnicilor cu viață sfântă au pătruns în sufletul său ca într-un pământ roditor, descoperind în el misionarul care, în perioada comunismului ateu, a devenit pentru toți cei care l-au cunoscut dascăl al rugăciunii, al milosteniei, al vorbei chibzuite și lipsite de hulă. Următor îndemnului Sfântului Apostol Pavel „luând cuvântul ascultării de Dumnezeu, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi” (I Tesaloniceni II,13), a căutat să așeze lumina credinței în sufletele celor pe care i-a cunoscut. Deși nu a fost ușor, cu mult curaj și nesfârșită blândețe, îi îndemna spre depărtarea de patimi pe cei pe care îi întâlnea pe cărările șerpuite care duceau către Mănăstirea Frăsinei, ori prin satele din comuna Vlădești, încât mulți și-au îndreptat „ochii sufletești” către Dumnezeu.

A fost cu totul încredințat de faptul că cei care cred în Dumnezeu sunt chemați la moștenirea vieții veșnice: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață” (Ioan V, 24), după cum și în alt loc arăta Mântuitorul Hristos: „Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi’ (Ioan VI, 40).

Deși nu a fost preot, a fost un misionar întru totul dedicat slujirii lui Dumnezeu, iar scopul misionarului creștin din orice timp a fost și rămâne nașterea Mântuitorului Hristos în sufletele oamenilor.  Nu a fost suficientă mărturisirea singulară, ci a fost necesară legarea ei de viață, și, de aceea, înțelegând menirea unei mănăstiri ca fiind un izvor al păcii și un spațiu al sfințeniei, s-a dăruit jertfelnic ctitoriei Mănăstirii Sfântul Nectarie, construită pe terenul donat de familia sa. De la așezarea pietrei de temelie și până la momentul sfințirii lăcașului de cult  nu a găsit odihnă, dorind să o vadă înălțată, pictată și târnosită.

Răbdarea și jertfelnicia s-au transformat în nesfârșită bucurie duhovnicească la momentul târnosirii mănăstirii, în anul 2018, când i s-a conferit Crucea Râmnicului, cea mai înaltă distincție pentru mireni a Arhiepiscopiei Râmnicului, ca celui care și-a îndeplinit cu multă râvnă, dragoste și credincioșie lucrarea ctitoricească.

A gustat apoi în anul 2020 cupa amară a văduviei, la trecerea la cele veșnice a devotatei sale soții Maria, însă a primit-o cu multă demnitate și nădejde, ca pe o  vremelnică despărțire, până la Învierea de obște.

Și-a închinat apoi viața întru totul rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu, iar la 1 ianuarie 2021 a intrat ca frate în Mănăstirea Sfântul Nectarie.

Jertfelnicia și dragostea sa față de sfintele lăcașuri, virtuțile sale, se depun acum ofrande ale împlinirii cuvântului lui Dumnezeu și ale ascultării de părinții duhovnicești, în rugăciunile cărora s-a încredințat întotdeauna.

Se așază de acum înainte pentru veșnicie în rugăciunea de pomenire a tuturor slujitorilor sfântului locaș pe care l-a ctitorit și Îl rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu sa-l ierte de orice a gresit în această viață și să-i dăruiască pacea și fericirea vieții cerești din Împărăția Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

† Varsanufie

Arhiepiscopul Râmnicului